Există înviere și viață?

Copacii din spatele casei au înflorit. Iarba de pe jos a prins culoare și se întinde ca un covor moale și răcoros. Câteva rândunele caută de zor locul potrivit pentru cuibul lor. În depărtare văd crestele munților încă acoperite cu zăpadă, reci și lipsite de viață, așteptând cu nerăbdare sa fie readuse la viața. Cu ceva timp în urmă, era la fel și în jurul meu. Natura suspina ca și cum ar fi fost în durerile nașterii așteptând să revină la viață. Acum e plină de viața, culoare, lumină și cântec.

Oare este de ajuns? Așa arată paradisul? Am atins apogeul existenței noastre? Mai este ceva dincolo de a sta tolănit în hamac în grădina din spatele casei într-o zi de primăvară? Oare am putea rămâne veșnic în acest mic paradis?

Dar, ce se întâmplă dincolo de gard? Dar dincolo de granițele țării noastre? De ce exista suferință? De ce există copii care mor de foame, războaie care nu se termină, copii și femei exploatate pentru profit, atacuri teroriste, boală, moarte, cutremure și tsunami? Nu trebuie să merg așa departe ca să văd răul. El este în mine. Egoism, invidie, lăcomie și răutate.

De ce sărbătorim la Paște moartea și învierea lui Isus? Anna mi-a zis că povestea învierii lui Isus e frumoasă, dar povestea despre moartea pe cruce e urâtă.

Și cum să nu fie urâtă? Iuda îl vinde pe treizeci de arginți, Petru se leapădă de el jurând că nu îl cunoaște și toți ceilalți ucenici îl părăsesc. Este judecat și acuzat pe nedrept, scuipat și batjocorit de soldații romani, biciuit și forțat să își ducă crucea purtând coroana de spini, condamnat la moarte de către propriul popor și răstignit între doi tâlhari. Și păcatele noastre, pentru care a plătit prin moartea lui, sunt urâte.

Dar pe cât de urâtă e moartea Lui, pe atât de glorioasă e învierea. Înger din cer coboară și rostogolește piatra de la intrare din mormânt. Soldații care păzeau mormântul, îngroziți și înspăimântați, cad la pământ. Isus se arată Mariei, apoi ucenicilor, apoi la peste cinci sute de oameni. Îl învită pe Toma să pipăie rănile din mâna și din coasta lui, pregătește micul dejun pe malul mării Galilei și îi invită pe ucenici să mănânce. Mănâncă pește și pâine ca să le demonstreze că nu este o stafie.

Fără înviere nu este speranță. Speranța că și noi vom învia. Speranța că răul va fi eradicat.

Natura revine la viață în fiecare primăvară și ne arată că există înviere și viață!

Hristos a înviat!

Cine mi-a furat bucuria?

O caut dimineața în ceașca de cafea, când citesc din sulul profetului Isaia, când meditez la ce o să se întâmple peste zi, când mă rog. Aprind lampa de la birou să o văd bine, dacă apare pe undeva prin cameră. O caut când conduc spre birou și în drum îmi las copiii la școală, o caut în discuțiile cu ei. Aprind farurile de la mașină să văd dacă nu cumva e prin ceața de pe drum în fața mea. O caut la birou când beau a patra ceașcă de cafea, când discut cu colegii sau rezolv problemele unui client. Când lucrez la un proiect și proiectul nu vrea să lucreze cu mine, când citesc câte un email de la contabilă cu impozitele astronomice de luna asta, când sunt informat de o nouă lege dată peste noapte de guvernanți incompetenți. Mă ridic de pe scaun de la birou și mă așez în fotoliu. E lumină mai multă acolo și poate că am să o găsesc. O caut seara acasă într-o carte, într-o plimbare cu Violeta, într-o plimbare cu bicicleta, într-un film bun. Aștept să vină weekend-ul, sigur o voi găsi. Duminica dorm cincisprezece minute la amiază, sigur am să văd altfel lucrurile. Mă întâlnesc cu prietenii, joc tenis și facem planuri împreună. Ne plimbăm în natură, poate se ascunde printre copaci.

De câțiva ani, am cunoscut pe cineva care a găsit-o. Am început să cred din nou că există. O fi ascunsă undeva sau cineva mi-a furat-o. Anna, fetița mea, la șase ani are bucuria. Și o are din plin. Se bucură când vin acasă, îmi sare în brațe și mă strânge tare. Se bucură când merge la școală de fiecare literă învățată, de fiecare proiect realizat. Îmi aduce în weekend caietele să le văd și le prezintă cu atâta pasiune de parcă ar fi operele lui Michelangelo. Se bucură când citim și trăiește cu pasiune tot ce se întâmplă pe insula misterioasă al lui Jules Verne. Se bucură când mergem cu bicicleta, se bucură de discuțiile pe care le avem și mă provoacă să continuăm discuția despre univers, planete, galaxii, dumnezeu, nava spațială pe care o va construi, viteza luminii, găurile negre.

Dar mie, cine mi-a furat bucuria? Ma bucur de bucuria ei, dar e bucurie la mana a doua. Am momente de bucurie dar sunt atât de scurte că am impresia că nu au fost.

Citesc în biblie că bucuria e poruncă, dar e și roada duhului, a unei vieți transformate. Mintea mea nu poate să cuprindă. Ori e o poruncă ori e o roadă, că doar nu poți porunci mărului să facă mere. Numai Creatorul poate să facă așa ceva. El a blestemat smochinul că nu a făcut roade și smochinul s-a uscat.

Citesc în biblie că dacă nu mă fac ca un copilaș, ca Anna, cu nici un chip nu voi intra în Împărăția lui Cerurilor. Acolo este dragoste, bucurie, pace. Dar cum pot eu să mă fac ca un copilaș? Pot eu să intru a doua oară în pântecele mamei mele și să mă nasc? Mintea mea nu poate să cuprindă nici asta, nici mintea lui Nicodim nu cuprindea ideea și era mai deștept decât mine.

Până una alta, vă rog, vă implor, spuneți, cine mi-a furat bucuria? Să mi-o dea înapoi! Vreau să mă bucur de soare și de ceață, de lumină și de întuneric, de reușite și eșecuri, de vacanță și de muncă, de oameni și de singurătate, de prosperitate și de sărăcie, de natură și de orașul aglomerat. Vreau să mă bucur cum mă bucuram când mergeam cu vaca la păscut dimineața pe dealul din spatele casei bunicii. Cântam împreună cu păsările și meditam cu norii de pe cer. Și vaca asculta de mine cu bucurie. Gata, o să mă bucur, am fost creat să mă bucur! O să mă bucur de Creator și creația Lui!

Șapte zile în Franța

Am plecat Miercuri, la ora 3 după amiaza din Brașov spre aeroportul internațional Sibiu. M-am relaxat pe bancheta din spatele mașinii cu Anna în brațele mele și Adeus la volan. Am admirat priveliștea și am încercat sa las în urma stresul acumulat în ultima perioada la birou. Avionul trebuia sa plece spre Paris la 18.35 dar a avut o întârziere de 1 ora și jumătate datorită condițiilor meteo din Germania. Am așteptat în avion tot acest timp, pregătiți pentru decolare.

In final am decolat și zburam deasupra norilor pufoși.

Am aterizat cu întârziere pe aeroportul din Bouveau și am luat Uber pana la hotel. Șoferul era localnic, vorbea greu engleză, destul cât sa ne spună ca are 2 joburi, taxele sunt mari, are o fetița de 3 luni și muncește mult sa poată sa își întrețină familia. Am ajuns aproape de miezul nopții la hotelul Mercure unde ne-am cazat.

In prima zi, Joi dimineața, după micul dejun am început activitatea noastră împreuna. Anul acesta am propus sa facem fiecare povestea vieții noastre. Reflectam la viața noastră, evenimente pozitive sau negative și oameni care ne-au influențat pozitiv sau negativ. Anna a fost captivată și ea, și a început sa deseneze și sa scrie cu pasiune.

Apoi am ales sa vizităm Turnul Effel. După ce am schimbat de 3 ori metroul, am stat de 3 ori la coada la securitate, bilete și lift și am urcat câteva sute de scări, iată-ne în vârf la 300 metri înălțime, admirând Parisul.

Anna a fost supărata de cozile lungi și singurele lucruri de care s-a bucurat au fost că am cărat-o după cap pe scări și ne-am uitat la un filmuleț despre Turnul Eiffel într-o sală multimedia. A fost o zi obositoare și o data ajunși la hotel am căzut cu toții istoviți în somn adânc.

A doua zi, Vineri, am plecat spre Disney Land. Am încercat și eu cu Adeus și Darius câteva Roller Coaster generatoare de adrenalina.

Am intrat în lumea poveștilor pe care le citim cu Anna la culcare. Spre seară Anna nu s-a mai oprit din dansat în noua ei rochie de Tinkerbell.

E o lume imaginara și nu putem rămâne veșnic în ea, asa că am luat metroul și ne-am întors la hotel în lumea reala.

A treia zi, Sâmbătă, ne-am împărțit în doua grupuri. Violeta și Anna au mers în parc iar eu cu Adeus și Darius am pornit spre Muzeul Louvre.

Construit în 1190-1202, Muzeul Louvre a fost inițial o fortăreața care apăra orașul. A fost construită de regele francez Philippe Auguste. Apoi a fost un palat care găzduia atât puterea politica cât și artiști. În 1793 a devenit muzeu.

Nivelul – 1 opt sute de ani de istorie de la fortăreața la rezidenta regală.

Nivelul 0 – Antichități egiptene, orientale și grecești
Marele sfinx.

Statuia zeului Horus.

Faraoni din 1391 înainte de Cristos.

Morminte, cripte și Mumii egiptene.

Păstrare trupului mortului ii garanta acestuia accesul la lumea de dincolo și îl ferea de pericolul de a deveni un spirit călător.
Antichități grecești – Venus din Milo

Nivelul 1 – Pictori italieni
Monalisa

Nivel 2 – pictori francezi
Pavel, predicând evanghelia in Efes. Oamenii au adus cărțile de vrăjitorie și le-au ars in piața. In fiecare an de 1 Mai din 1630 pana in 1707, in catedrala Notre-Dam pictorii decorau catedrala cu o pictura mare cu o tema din biblie. Aceasta pictura a fost prezentată in anul 1649, realizată de pictorul Eustache LE SUEUR.

Seara am mers la Notre-Dame. Am intrat in biserica și am încercat sa ascultam predica preotului catolic. Era in franceza. Am primit un pliant in engleză care explica câte ceva din ce se intampla acolo.

Violeta și Anna au petrecut in parcul Vvillette de lângă hotelul unde am fost cazați. Un parc cu locuri de joaca, spații verzi, canal si vapoare.

A patra zi, Duminica, am plecat cu trenul spre Caen, Normandie. Următoarele 3 zile speram sa putem sa ne odihnim putin pe plaja din Berniere-sur-Mer, Canalul Manecii, care face legătura între Marea Nordului și Marea Celtica.

Am găsit aici o gazdă prietenoasă, care ne-a adus cheia la un apartament frumos decorat, colorat, un coș cu fructe, cafea și mâncare pentru mic dejun BIO.

A cincea zi, Duminica, am continuat să lucrăm la My life Project. Astăzi am vorbit despre visurile noastre. Unul din visurile mele pe termen lung este să vizitez în fiecare an cu familia și mai târziu cu familiile copiilor noștri o țara noua. Dimineața, marea e la reflux și apa se retrage cam 100 metri. Seara e mai potrivit pentru plajă deoarece apa revine spre mal. Am așteptat autobuzul într-un parc, Darius și Anna au făcut cățărători.

Am luat autobuzul spre Musée du Mur de l’Atlantique, la 14 kilomnetri de aparatamentul unde am fost cazați.

Buncărul a fost construit de nemți în timpul celui de al doilea război mondial când au ocupat Franța și făcea parte din Zidul Atlantic. In 1944 a fost cucerit de forțele aliate și soldații nemți ascunși în buncăr au fost arestați.

A șasea zi am continuat activitatea noastră, My life project, într-un parc din apropiere. Am vorbit despre miracole din viața noastră, evenimente și oameni pe care Dumnezeu i-a folosit în mod evident să-și lase amprenta asupra vieții noastre și am rămas pe plajă, o plajă liniștită, un vânt ușor care adia, și puțini oameni prezenți.

A șaptea zi, Miercuri, am pornit spre casă. Am plecat pe jos spre gara din Saint-Aubin-sur-Mer și am luat autobuzul către Caen. Am așteptat o ora trenul, timp în care Adeus au cântat la pianul din gara pentru noi și pentru trecători.

Din Caen am luat trenul spre Paris. În Paris, am luat Uber și am pierdut trenul spre Beauvais, datorită aglomerației din trafic, așa că am continuat cu Uber pâna la Aeroportul din Beauvais.

Ca orice petrecere care ține șapte zile și șapte nopți, și petrecerea noastră s-a terminat. Dacă a meritat sau nu lăsam pe cititori sa judece, noi ne îmbarcăm în avion cu speranța că o sa dormim în noaptea aceasta în paturile noastre de acasă.

Rugă

Doamne, de ce te ascunzi?
Tatăl nostru din ceruri, de ce rămâi în tăcere?

Corupții conduc țara,
și minciuna lor este ridicată la rang de adevăr.

Ei asupresc pe cei slabi,
ademenesc pe cei neștiutori,
vorbesc fără înțeles, folosind cuvinte încâlcite,
și aruncă în jurul lor săgeți otrăvitoare.

Ridică-te Doamne,
arată-ți dreptatea Ta.

De dragul orfanului, a văduvei și a celor asupriți,
salvează țara din mâna oamenilor fărădelege.

Speranța noastră s-a dus,
am scăpat din ghearele leului,
și am căzut pradă unei haite de lupi.

Frații și surorile noastre au plecat peste hotare,
muncesc ca robi în țări străine,
sperând la o viață normală.

Ridică-te Doamne,
iartă țara de nelegiuirile ei,
iartă-ne că am tăcut atunci când trebuia să vorbim,
iartă-ne că ne-am ascuns atunci când trebuia să ieșim în față.

Ridică oameni drepți,
care să conducă țara spre normalitate.
Scapă-ne de corupți,
și așează în locuri de cinste oameni integri.

Bunica mea Raveca

Astăzi ne-am luat la revedere de la bunica noastră Raveca:

Suntem aici să plângem. Boala și moartea aduc suferință, despărțire și plâns.

Ne-am despărțit de bunicul nostru, Tata bun cum îi spuneam noi, cu 18 ani în urmă. Acum ne despărțim de bunica noastră, mama bună.

Suntem aici să ne uităm cu băgare de seamă la sfârșitul alergării ei și să vedem cu ce fel de moarte l-a glorificat ea pe Dumnezeu?

Suntem aici să celebrăm. Sărbătorim viața și lucrarea bunicii noastre Raveca, moștenirea pe care ea a lăsat-o în urmă.

Bunica noastră a avut o filosofie de viață simplă. Când o întrebam ce mai face ea răspundea simplu și blând:

“Ce dă bunul Dumnezeu de pe o zi pe alta”.

Îmi place să întreb oamenii pe care îi întâlnesc care este proiectul lor de viață? Ce visează de la viața lor? Unii îmi vorbesc despre casa pe care vor să o construiască, alții despre școala pe care vor să o termine, alții despre copiii pe care vor să îi vadă mari așezați la casele lor, alții despre o afacere pe car e vor să o facă, alții despre biserica, misiune sau diverse proiecte în care sunt implicați.

Bunica mea răspundea simplu și blând.
“Ce dă bunul Dumnezeu de pe o zi pe alta”.
Și a trăit simplu și blând dar impactul vieții ei a fost mare!

Când bunul Dumnezeu i-a dat un soț, ea a fost o soție credincioasă.

Bunicul meu se trezea la ora patru dimineața și, la lumina felinarului, citea Biblia, se ruga și cânta. Api pleca la  drum și făcea aproape o oră până la stația de autobuz de unde pleca spre Bistrița. Acolo lucra cu normă întreagă ca și manipulant la o magazie de piese auto. Seara ajugea acasă pe la ora cinci – șase. Când știam că se apropie, bunica ne trimitea în ocol să-l uiuim (așa se numea strigătul nostru) “Ăi, măi tată buuun…!”. Dacă el se apropia, din vale, răspundea “Ăi, măi Adi măi…!” iar eu anunțam pe bunica că poate să încălzească mâncarea, bunicul ajunge imediat. Și bunica pregătea mămăliga caldă pe masă, cu brânză în mijloc, învelită cu prosop, tigaia cu tocănița și murăturile. Și îl așteptam pe bunicul să cinăm împreună.

Când bunul Dumnezeu i-a dat un copil, pe tata, ea l-a crescut și educat cu dragoste.

Când bunul Dumnezeu i-a dat pământ, ea l-a lucrat cu dragoste. A cultivat porum, grâu, fasole, roșii, castraveți și noi o ajutam vara la prășit.

Când bunul Dumnezeu i-a dat animale, ea le-a îngrijit cu dragoste. Avea vacă, porc și găini. Și noi o ajutam vara să le hrănească.

Când bunul Dumnezeu i-a dat nepoți, ea i-a primit cu drag în casa ei.

Ne primea cu drag în fiecare vacanță de vară la Rebra în Valea Rușorului, așa se numește zona în care era casa bunicilor. Era o poteca care duce pe vârful unui deal, formată pe malul unui pârâu, pavată cu stânci în forma lor naturală, potecă pe care mașinile nu pot urca. Ocolul era deschis, nu avea poartă și în spate era șura și grajdurile. 
În spatele șurii era un măr de vară în care ne simțeam tare bine vara imediat ce merele începeau să fie bune de mâncat. Mă trimitea de câteva ori pe zi să aduc apă de la izvor cu găleata. 
Dimineața, mergeam cu vaca pe deal și o lăsam să pască până când roua de pe iarbă se ridica și soarele ardea prea tare. Eram singur, cântam și meditam. Mergeam în pădure să culegem ciuperci sau hribe, afine sau zmeură. Când veneam acasă prăjeam direct pe plită hribele mici cu sare. Erau ca niște păhărele, cu miros și gust plăcut.

Când bunul Dumnezeu i-a dat o mamă bolnavă, pe străbunica noastră, Tâna cum îi spuneam noi, ea a îngrijit-o până la capăt cu dragoste.

Când bunul Dumnezeu i-a dat un soț bolnav, ea l- a îngrijit cu dragoste. 

Nu pot să uit cât de des o striga bunicul de pe pat “Ravecă” și ea venea imediat și îi slujea. Asta e adevărata dragoste. Să îți dai viața, să o investești, să o cheltui, pentru prietenii tăi. A lăsat moștenire asta și tatăl meu și mama mea au îngrijit-o la fel pe ea până în ultima clipă.

Când bunul Dumnezeu i-a dat o boală și a rămas la pat, ea a dus-o până la capăt și a primit slujirea copiilor ei.

Și astăzi bunul Dumnezeu a chemat-o acasă. Să se întâlnească cu cel pe care l-a slujit o viață întreagă, cu Isus Cristos.

Și impactul vieții ei a fost mare. Vedeți aici cinci familii sănătoase, pentru că bunica mea a acceptat smerită “Ce i-a dat Dumnezeu de pe o zi pe alta”

Suntem aici să sperăm. Speranța noastră este că învierea și viața veșnică sunt reale. Că bunicul și bunica sunt acum împreună și bunul Dumnezeu pe care l-au slujit i-a primit ca un tată.

Sperăm că într-o zi vor învia, și îi vom revedea! Trupul ei care acum se va descompune, într-o zi o să fie refăcut complet ca trup de slavă și nu o sa mai fie afectat de boală și moarte.

Bunul Dumnezeu pe care l-a slujit toată viața o să îi spună: „Bine, rob bun și credincios! Ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune responsabil peste multe! Intră în bucuria stăpânului tău!“

Și o să îi dea ceva extraordinar de făcut, dar de data asta nu de pe o zi pe alta ci pentru veșnicie!

Black church

Black Church arises like a giant in the midst of other buildings from the center of Brașov, Romania.  It was built during the 14 – 15 century in Gothic style and it is 89 m long, 38 m wide and 42 m high.

The large-scale building of the church, dedicated to the Holy Virgin Mary, began in 1383. It was supported by the Catholics using letters of indulgence and numerous donations from kings, popes and high clerics. The impressive size, which makes the Black Church the largest church building from the Southeast Europe, was not a result of real need of space, but an expression of political and economic power of the citizens. After Luther’s Reform started in west Europe, the new ideas reached Transylvania too, where they found fertile soil. The people of Brașov were the first in Transylvania who decided to follow a new direction in their faith by implementing the reform.

Johannes Honterus (1498-1549), played an important role as a reformer in Transylvania. He wrote the ‘Booklet of the Reform’ and persuaded the council of Brașov to implement the Reform in the city. In 1544 he was elected as first evangelic parish priest and the church ceased to be a Catholic church and became an Evangelical Lutheran Church.

In 1689 a great fire broke out and the entire town went up in flames. The church burnt down as well. The roof and a large part of the objects from the interior were torched. Due to this fire and the colour of stones after the fire the church was renamed Black Church.

When you enter in the Black Church yard coming from Council Square of Brașov, it is like you go back in time. The pavement is old and you can feel the stones under your feet. If you walk around the Black Church through the church yard,  you can see the old buildings surrounding the Black Church. Two of them belong to the Evangelical Lutheran Church of Brașov. In front of the church stands the evangelic parish house built during the 14 century. In the right part stands the Honterus High School, built in 1541. Between the church and the high school stands the imposing statue of Johannes Honterus, the first Lutheran Evangelical priest and the founder of the school, pointing out with his right hand toward the school and holding in his left hand an open book, that bears the titles ‘Booklet of the Reform’ and ‘School Regulation’. The statue shows us that there is a strong relation between the Reform in Transylvania initiated by Honterus and the school founded by the same person. For Honterus it was not enough to reform the religion of the people but he also reformed the education system and set up the foundation for modern schools in Romania.

The church building is made out of huge stones with no plaster or paint. If you go near the building you can see, touch and smell the stones over which the centuries have passed. On some of the rocks in the northern part of the building rose moss tree. If you look up, you feel small compared to the 42-meters building and 65-meters tower.

The doors are made of old carved wood. When you enter through the door you can see the colour and smell the old wood. If you open or close the door, you can hear the sound of the old hinges and door handles. All the side doors are closed. You can enter just through the biggest door in front of the church building.

Above the main door there is a 65-meter tower with a big clock on the front side. In the tower there are three bells. The big bell weights 6000 kg and was cast in 1858. The middle bell was cast in 1839  and weighs about 1000 kg. The smallest bell weights 250 kg and is dated from 1791. In order to toll the big bell manually, six men were needed. Since 1970 the bells are tolled electrically. The middle bell is tolled in the morning, at noon and in the evening on work days, announcing the services. It also tolls for funerals or danger. You can hear the sound from far away and the sound wears with it the history and the events announced over the centuries.

Once you enter the main door, through the porch, you arrive in the central Nave, the biggest part of the interior building. In the back there are the tailors’ pews decorated with two tables illustrating the ten virtues: Diligence, Hope, Wisdom, Temperance, Chastity, Patience, Generousness, Love, Goodness and Godliness.

If you take a look in the central nave, you can see the pulpit high in the center of the nave. In an evangelical service, the most important element is the sermon. This is why the baroque pulpit is placed high in the center of the church space. Symbolically Moses with the Tablets of the Law bears the pulpit. Above the pulpit there is a roof and on the roof are carved the four evangelists. Above all, it is carved the risen, glorious Christ with a flag in his hand. The staircase to the pulpit is closed by a wooden door, displaying a passage from the Bible, from Jeremiah 1, The Call of Jeremiah.

In order to listen to the sermon and to see the preacher, the members of the congregation sit down. After the reformation the church was filled with benches and pews. The members of the congregation were able to sit in pews, grouped by their guild. The leaders of the city sat in their pews in front of the pulpit. The members of the poor guilds placed theirs pews in the most remote corners of the central nave, far from the pulpit. The place occupied in the church by one member was an image of his guild and social status. The pews are located on margins and the benches in the middle are for visitors or poor members. The benches allow the visitors to face the altar at the beginning of the religious service, afterward turning backward to the pulpit in order to listen the sermon.

As you go toward the altar on the left side you can admire a big oil painting on the wall which represents Honterus reading his “Booklet of the Reform” in front of the council and the group of the One Hundred, on December 26, 1543. This was the decisive moment when the council decided to implement the Reform in Brașov and the church was turned from a Catholic church to an Evangelical Lutheran Church.

The triumphal arch separates the altar from the central nave. Under the triumphal arch there is a bronze baptismal font. It was cast in 1472 and is surrounded by a wrought-iron gate. It is the baptismal where baby children were baptized.

On the right side of the baptismal font, after the triumphal arch, stands the chancel, a place reserved for the priest and the choir. In the middle of the chancel, stands the Altar constructed in 1866. In the middle of the altar there is a big painting which represents Jesus during the sermon on the Mount. On both sides of this painting there are statues representing the four evangelists, two of them on each side. Under the big painting there is a relief which shows the oath of the councilmen on the ‘Booklet of the Reform’ written by Honterus.

Even if Luther preached the salvation through faith only and the priesthood of all believers, the reformed church buildings remained the same with a separate place for clerks and baptismal where baby children continued to be baptized before being able to believe in Christ.

If you turn back, you can contemplate the big organ standing on the gallery at the end of the Nave. The central element of the evangelical worship is the participation of the community in communal singing. The accompanying instrument and the music are very important. The big organ has 3993 pipes and the largest pipes are up to ten meters high. It has 4 manuals of 56 keys, one pedal of 27 keys and 76 steps. The organ was built between 1836 and 1839 and was restored between 1998 and 2001. The big organ is still in use nowadays during the traditional concert held in Black Church and is the main attraction for the visitors.

When I entered the church as a visitor, I paid a ticket. Inside the church it was very cold. They could not heat the building during the winter, because it is too expensive, so the few remnant members of the congregation moved their services in a smaller building.

I was very impressed by the beginning and the history of this church. It was the center of life in the city and the priest was an important man heard by the ruler of the city. I was also impressed that in an orthodox and catholic country Honterus could bring the reformation and all the city was converted to the Evangelical Lutheran creed.

I was very sad to see the fall of the great church. It is a cold and empty building visited by tourists and from time to time there are hosted concerts. But what is the church? Is it a building? In the time of Jesus and the apostles there were no dedicated buildings. They were meeting in homes. The church is the Bride of Christ, is the Body of Christ, is the House of the Lord. It is not a building. It is not a denomination and it is not an organization. It is the people of God from all nations, tribes and languages who have believed in Christ and “washed their robes and made them white in the blood of the Lamb”. This is the church that Jesus said about: “the gates of Hades will not overcome it”.

Seven days of protests

There are some times in the history of a nation when collective consciousness is awakening. The last time in Romania we experienced this phenomena in the time of revolution in 1989 when the communism has fallen. Thousands of people hit the streets and protested against dictatorship, standing up for liberty and some of them gave their life for our liberty.

On 31 January 2017, the prime minister and the cabinet of Romania passed the infamous emergency ordinance no. 13 that would have decriminalised official misconduct and effectively undercut the rule of law in Romania, protecting many politicians from being prosecuted for corruption. This ordinance, introduced by the government that wan the Parliament election in December 2016, could revers the anti-corruption fight in Romania.

As a response to this ordinance, our president Klaus Iohannis wrote in a post on Facebook: “Today is a day of mourning for the rule of law in Romania!”  Thousands of people took the streets across the country protesting against legalised injustice in our country, standing up for justice. Over the last days I was part of the biggest protests from Romania since the fall of communism. Collective consciousness has been awakened and people started to fight for justice.

The protests began Tuesday night. At Nine o’clock PM, I received an email on my phone with a breaking news. I turned on the TV and on all news channels was the Justice Minister, in a press conference speaking about emergency ordinance, trying to answer to the reporters’  questions. Each time when he failed to answer a question, he asked the reporters for “another question”. As I sit in my armchair, in front of the TV, I could not believe that such a law could be given in our country after 27 years of democracy and fighting against corruption. My body was overwhelmed and my mind was near to explode.

In a few minutes thousands of people gathered in Bucharest in Victoria Square in front of the Government building protesting against this ordinance, chanting ‘Like thieves in the night!’, referring to the fact that the emergency ordinance was given during the night.

I do not normally protest, but the next day I could not stay home. I participated at the protest with my family and colleagues in Brasov Council Square. Thousands of people gathered to ask the government to resign the emergency ordinance no. 13.  People came with flags and signs on which they wrote slogans like “Take off your hands from Justice!”, “Rescind the ordinance no. 13!”, “Shame on you!” . We chanted slogans like: “Shame, shame on you!”, “We do not want to be a nation of thieves!”. The last one was the most preferred of my five year old girl, Anna. She continued her chant the next few days at home, asking me to go back to protest in the square.  From hour to hour we stopped from chanting and sung the national anthem. Also we marched on the street chanting ‘If you care, do not stay in home!’ inviting other people to come to protest with us.

One night, after a busy day at the office, I took my son and we went in Bucharest, in Victoria Square, in front of the government building to protest. There was over 150.000 people protesting there, asking the Government to rescind the ordinance no. 13. The crowd was noisy. Near us, some people blew horns. Next to them, others chanted slogans. Behind us some people played the drums. In front of us some people wove the flags. Next to them others held up signs. Suddenly, there was silence. In that time I realised that all people turned their faces toward a big building where someone projected the words: “Please sit down in silence.” Once the words were projected we all sat down in silence looking at the message projected on the building. In that time I could see that on the building there was projected the first verse of our national anthem. Once the national anthem was projected, all people started to sing. The noisy crowd became an enormous  choir and I was part of it for the next minutes. After the protest I drove back home. On the road I could discuss with my son about what we have seen, heard and how we felt. Some signs were vulgar, other were expressing hate for people and we did not agree with these, but most of the signs and chantings were expressing the desire for justice.

The government rescinded the emergency ordinance no. 13, on Sunday morning. On Sunday night, the protests continued and the number of protestors was at its climax. There were over 600.000 people protesting all over the country. In Victoria Square, in Bucharest, were over 250.000 people on that night. People lost their trust in the actual government and continued to protest asking the government to resign.

On Sunday night I was protesting in Brasov, in Council Square together with over 10.000 people. There was a special moment when all of us turned on our phone lights and lifted them up. The Council Square was lightened by 10.000 phone lights. Also we started to chant “We see you!”. The message for our government  that people look-out over them, was transmitted not only verbally but also visually. The same message visual and verbal was transmitted by protestors for our government in all cities of the country. Next day I could see a video from Bucharest Victoria Square lightened by 250.000 phone lights and all people chanting “We see you!”.

Why could’t I stay home these days?

First, because above the written law there is an unwritten law. It’s called conscience. Suddenly, it was awakened and not just in me but in more than 600,000 Romanians asking for justice. There is a collective consciousness and an individual consciousness. Individual consciousness is the law written in our minds by our Creator! It’s a law above the laws that our government can pass. It’s a law that is not from this world! I trampled it often during my life when I said that everybody steals, lies and cheats. Why not? Collective consciousness is a set of shared values and beliefs which operate as unifying force within society.

Second, I do not go there for me, nor for my family or my business. I go there because I can’t stay home. My consciousness has awakened in me and pushes me to fight for justice. Fight for absolute values, values ​​that do not come from our world, but have been given to us, without which we can’t live. They are called justice, freedom, truth. As a quotation attributed to Thomas Jefferson says, “When injustice becomes law, resistance becomes duty!”

But what difference will an awakened collective consciousness make in our lives? The evil is deep in our DNA and our individual consciousness is trampled. Will this collective consciousness awaken our individual consciousness?

Will people who protest on the streets cease to give and receive bribes?
Will people who protest on the streets cease to lie and steal?
Will entrepreneurs who protest on the streets cease to practice tax evasion?
Will pupils and students who protest on the streets cease to cheat on exams?
Will teachers who protest on the streets cease to receive bribes from students?
Will doctors who protest on the streets cease to demand money patients in hospitals?
Will people who protest on the streets cease to deceive their husband or wife?
Will people who protest on the streets cease to exploit girls in prostitution?

The list goes on … I do not think that they will cease to do evil.  Maybe they will cease for a few days. Until Ordinance 13 and the government will fall. After that people will trample their individual consciousness again. And if they will have power, they will act in the same way.

To make a change an awakened consciousness is not enough. The conscience awakens guilt. Guilt hurts. That’s why we trample our conscience. In order to relieve our pain. But we can be saved by guilt only through repentance. That’s why Jesus said: ‘Repent and believe the good news!’. But we forgot his words. We set them aside. We want to make our own life, our own future, our own country. We just want to borrow some values from him, however, he was a good teacher, but otherwise to leave us alone!

Ce mă face să nu mai pot sta acasă zilele astea?

Ce mă face să nu mai pot sta acasă zilele astea?
Mi-am chemat colegii, prietenii, familia și am ieșit în Brașov în Piața Sfatului. După o zi de muncă, m-am urcat în mașină și am plecat la București cu fiul meu în Piața Victoriei. Ne-am întors acasă noaptea la ora două.

Altă întrebare…
Ce organizație are de câștigat din aceste proteste?
Deasupra legilor scrise, este o lege nescrisă. Se numește conștiință. Este legea scrisă în mintea noastră de către Creatorul nostru! E o lege deasupra legilor pe care statul le dă. E o lege care nu vine din lumea aceasta! Am călcat-o în picioare de multe ori.  Atunci când am spus: lasă că toată lumea fură, minte, înșală.  Eu de ce nu? Brusc s-a trezit și nu numai la mine, s-a trezit în 300.000 de români!

Altă întrebare…
Ce ai tu de câștigat din aceste proteste?
Eu nu merg acolo pentru mine, nici pentru familia mea, nici pentru afacerea mea.  Eu merg pentru că nu pot să stau acasă. S-a trezit conștiința din mine și mă împinge să lupt pentru dreptate.
Lupt pentru valori absolute, valori care nu vin din lumea noastră, ne-au fost date, fără de care nu putem trăi. Se numesc dreptate, liberate, adevăr. Când injustiția devine lege, rezistența este o datorie.

Altă întrebare…
Va face conștiința trezită o schimbare în viața noastră?
Vor înceta acești oameni care ies în stradă să dea și să primească mită?
Vor înceta acești oameni care ies în stradă să mintă și să fure?
Vor înceta antreprenorii care ies în stradă să practice evaziunea fiscală și munca la negru?
Vor înceta elevii și studenții care ies în stradă să copieze la examene?
Vor înceta profesorii care ies în stradă să primească mită de la elevi și studenți?
Vor înceta doctorii care ies în stradă să ceară bani bolnavilor din spitale?
Vor înceta acești oameni care ies în stradă să își înșele soțul sau soția?
Vor înceta acești oameni care ies în stradă să exploateze fetele petru prostituție și pornografie?

Lista poate continua…Nu cred că vor înceta. Poate pentru câteva zile. Pâna când Ordonanța 13 și guvernul va cădea. După aia își vor călca din nou în picioare conștiința. Și dacă ar fi să ajungă la putere vor acționa la fel.

Pentru a face o schimbare nu e de ajuns să ți se trezească conștiința. Conștiința trezește vinovăția. Vinovăția doare. De aia ne călcăm în picioare conștiința. Ca să ne ameliorăm durerea. Dar de vinovăție putem scăpa numai prin pocăință. De asta a zis Isus: ‘Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie!’. Dar noi am uitat cuvintele Lui. Le-am lăsat de o parte. Vrem să ne facem propria viață, propriul viitor, propria țară. Vrem doar să împrumutăm câteva valori de la El, a fost totuși un învățător bun, dar în rest să ne lase în pace!

Descoperă-ți vocația

Cauți un răspuns la întrebarea de ce ești aici pe pământ? Care este scopul vieții? Există un scop atât de mare pentru care merită să trăiești, în care merită să investești energia ta, pasiunea ta, talentele tale, abilitățile tale, educația ta și experiența ta pentru tot restul vieții?

Răspunsul nu este simplu, sunt cel puțin două premise opuse de la care poți porni căutarea ta. Din perspectiva naturalistă, omul este un produs al timpului și al șansei, scopul vieții nu îl descoperim ci ni-l facem fiecare. Din perspectiva teistă, există un Creator, Dumnezeu personal și infinit care ne-a creat după chipul și asemănarea Sa și ne cheamă să trăim într-o relație cu El, să descoperim planul măreț pe care el îl are pentru
viața noastră.

Cursul Descoperă-ți vocația pornește de la premisa că ai fost creat cu un design unic, ai o
amprentă unică și ai un ADN unic. Să-ți descoperi vocația înseamnă să răspunzi
chemării Creatorului tău. Primul pas este să te cunoști pe tine însuți:

Care sunt valorile tale?
Care este temperamentul ta?
Care sunt talentele tale?
Care sunt interesele tale?
Care este educația ta?
Care este experiența ta?

Al doilea pas este să realizezi că trăiești în timp și spațiu, să descoperi ce oportunități oferă piața. Oferta pieței este foarte dinamică și este strâns legată de locul și timpul în care trăiești. Poți să privești local, național sau global. Poți să gândești pentru 1 an, 5 ani, 10 ani
sau pentru întreaga viață.

Al treilea pas este să obții job-ul potrivit. Toată lumea caută de lucru, noi vrem să te ajutăm să cauți de lucru în mod creativ, toată lumea merge la interviuri, noi vrem să te ajutăm să te pregătești pentru interviu și să înveți din eșecuri.

Cursul de față nu îți va prezenta pași spre fericire și nu este nici o rețetă pentru succes în carieră. Nu cred că există așa ceva. Pur și simplu te va ajuta să te cunoști mai bine și să te pregătești cum se cuvine pentru a obține slujbă potrivită.

Înscrie-te gratuit: http://www.descoperativocatia.ro
(oferta valabilă dacă ești printre primii 100 studenți)

Ce este Biserica?

Cu puțin timp în urmă, m-am întâlnit cu un fost coleg de liceu care locuiește  în Belgia. În discuțiile noastre, a venit vorba despre Biserică. Mi-a zis că multe biserici s-au transformat în muzee, cafenele, săli de concert sau baruri și, citez cuvintele lui pe care nu pot sa le uit, ‘nici dracu nu mai merge la biserică’. Cred ca a exagerat puțin, mai sunt și acolo oameni care merg la Biserică, dar e clar că numărul lor e în scădere. Ca să verific, am dat o căutare pe Google „biserici transformate în baruri”.

Dar, nu despre asta vreau să vorbesc. Nu am făcut cercetări amănunțite să văd care e procentul bisericilor închise și deschise sau a oamenilor care merg la Biserică, câți dintre ei merg doar când au înmormântări, nunți, botezuri, câți merg doar în sărbătorile mari, câți merg doar duminica, câți merg și peste săptămână și câți nu mai merg de loc sau chiar urăsc Biserica.

Nu mă preocupă nici dacă e din beton, cărămidă sau lemn, mare sau mică, dacă „Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici”, sau preferă betoanele și spațiile mari, cu turlă sau fără turlă, cu cruce sau fără cruce, mega biserică sau biserică mică, ortodoxă, catolică, protestantă, baptistă, adventistă sau penticostală.

Mă preocupă în ultima vreme întrebarea Ce este Biserica? Caut răspunsul. Mi-am dat jos ochelarii, am început să citesc Biblia mai mult, să mă rog, am citit câteva cărți pe tema aceasta, am participat la conferințe, am vorbit cu oameni care au experiență și au studiat această temă.

Ce este Biserica? Mi-ar place să am un răspuns simplu, o definiție și trei exemple, dar nu am. În Biblie sunt trei metafore.

Prima metaforă este Mireasa lui Cristos. „El S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească curățind-o prin spălarea cu apă, prin Cuvânt, pentru a Și-o înfățișa în toată slava, fără pată, zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără cusur.’ (Efeseni 5:27)

A doua metaforă este Trupul lui Cristos. „Într-adevăr, trupul nu este alcătuit numai dintr-un singur mădular, ci din mai multe. Dacă piciorul ar spune: „Pentru că nu sunt mână, nu aparțin trupului”, nu este pentru aceasta din trup? Dacă urechea ar spune: „Pentru că nu sunt ochi, nu aparțin trupului”, nu este pentru aceasta din trup? Dacă întreg trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă întreg trupul ar fi auz, unde ar fi mirosul? Dar, de fapt, Dumnezeu a aranjat mădularele în trup, pe fiecare dintre ele așa cum a vrut El. Dacă însă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? Dar sunt multe mădulare și un singur trup.” (Corinteni 1:14-27)

A treia metaforă este Casa lui Dumnezeu.  „…piatra din capul unghiului fiind Cristos Isus. În El, întreaga clădire, bine închegată, crește până devine un templu sfânt în Domnul. Și, prin El, și voi sunteți zidiți împreună pentru a deveni o locuința în care trăiește Dumnezeu prin Duhul Său. (Efeseni 2:21)

Pe mine metaforele acestea nu mă ajută decât să exclam ca și Pavel „Taina acesta este mare – mă refer la Cristos și la Biserică.” (Efeseni 5:32). Totuși, mă ajută să văd Biserica ca ceva măreț, frumos, atractiv, cosmic, creată să existe pentru totdeauna. Ceva din care îmi doresc să fac parte.  Isus spune despre Biserică că  „porțile Locuinței Morților n-o vor birui.”

Tare îmi e teamă că nu e vorba despre o clădire, nici despre mărimea și arhitectura ei, nici despre forma de organizare, nici despre cultul din care face parte, nici despre frecvența cu care oamenii merg acolo, nici despre calitatea slujbei, a programului sau a predicii, nici despre comitetul sau soborul care o conduce nici despre pastorul sau preotul care oficiază slujba și nici despre activitățile și proiectele pe care le organizează. Mai devreme sau mai târziu, clădirile se transformă în ruine, organizațiile se destramă, programele, slujbele sau predicile se termină, comitetele și soboarele se destramă, preoții sau pastorii mor, proiectele au o durată scurtă.

Dar atunci, ce este Biserica? În Apocalipsa se vorbește despre oameni: „O mare mulțime, pe care nimeni n-o putea număra, din toate neamurile, semințiile, popoarele și limbile”. Bogați și săraci, tineri și bătrâni, din toate timpurile, din toate neamurile uniți de un singur lucru, Cristos: „ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului.” (Apocalipsa 7:14)

E clar că aici este vorba despre Biserica globală, din toate timpurile și din toate locurile, dar, cum arată Biserica acum și aici? Este o clădire cu turn, clopot și cruce pe lângă care trecem și ne facem cruce? O sală cu bănci și amvoane unde mergem la slujbă și ascultăm predica? O comunitate de oameni credincioși adunați împreună? Cum e mai corect să spunem „Eu merg la biserică.” sau „Eu sunt Biserica.”? Dacă sunt Biserica, atunci biserica e la mine acasă când iau masa cu copiii, la mine la birou când lucrez împreună cu colegii, în parc când merg cu rolele cu Anna, prin pădure când merg cu bicicleta cu Adeus și cu Darius, în camera mea când citesc și mă rog, la întâlnirile comunității. Dacă intru într-o clădire de Biserică, eu duc Biserica la biserică, eu fac ca acel loc să fie Biserică.

Robinson Crusoe a rămas singur pe insulă. Nu prea avea unde să meargă la Biserică dar el era Biserica. După ce îl salvează pe Vineri din gura canibalilor îl invită cu dragoste să facă parte din Biserică.

Pavel îi scrie lui Timotei ca „să știi cum trebuie să te comporți în Casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui Viu, stâlpul și temelia adevărului.” (1 Timotei 3:15) Nu cred că îi scrie despre cum să se poarte două ore pe săptămână la slujba de duminică dimineața. Ar fi prea multă energie consumată în zadar, prea mult zgomot pentru nimic.

Cu ceva timp în urmă, m-am întâlnit cu un preot care m-a rugat stăruitor să mă întorc în sânul Bisericii, singura adevărată, și să sponsorizez construcția Bisericii. Se plângea că foarte puțini oameni din sat mai vin la Biserică. I-am dat dreptate că este o singură Biserică și mi-a plăcut ideea de a mă întoarce în sânul ei, doar că foloseam aceeași termeni cu înțelesuri diferite.  El vorbea despre Biserica Ortodoxă, eu vorbeam despre Biserica lui Isus Cristos. Despre partea cu sponsorizarea i-am zis că îmi face plăcere să sponsorizez alte proiecte pe care eu le consider mai importante. M-a provocat din nou să mă întreb ce este Biserica?

Cum se deosebește un om care este în sânul Bisericii de unul care nu este? Nu vreau să vorbesc despre ce înseamnă să fii membru într-o biserică, despre cotizația lunară, zeciuială, statutul pe care îl ai în biserică sau activitățile în care ești implicat.

Isus zice „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții! Așa cum v-am iubit Eu, tot așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” (Ioan 13:35) Isus vorbește despre comunitate. O comunitate transformată de Evanghelia lui Isus Cristos, care trăiește în dragoste. Eu prefer comunitățile mici. Nu știu ce preferă Dumnezeu. Cred că preferă și comunitățile mici și pe cele mari, important este să se iubească unii pe alții.

Va urma?

O săptămâna în viața Corintului

O saptamana in viata Corintului este o carte scrisa de Ben Witherington III, pe care am citit-o recent, dar si o experienta pe care am trait-o alaturi de familia mea.

Ziua 1 – Miercuri, 31 August 2016

Am plecat din Brasov la ora 9.00, cu trenul spre Bucuresti. Am luat un taxi spre aeroport, am zburat spre Atena, am mers cu trenul la Corint, proprietarul hotelului ne-a asteptat in gara, ne-am cazat la Terra Nostra si am mers pe o plaja in apropiere pentru o baie de seara.

Pe drum am citit cu totii din Faptele Apostolilor 18 despre misiunea lui Pavel in Corint, facand cunostinta cu cateva din persoanajele pe care Pavel le-a intalnit acolo in secolul I.

Aquila si Priscila – iudei exilati din Roma cu care Pavel s-a asociat in afacerea cu corturi.

Crisp- conducatorul sinagogii care a crezut in Isus, el si casa lui.

Galio – proconsul al Ahaiei, despre care istoria ne spune ca a fost proconsul in jurul anului 52 d. Hr.

Am fost uimiti de ospitalitatea gazdei noastre Ioannis. Era foarte incantat ca poate vorbi romana cu noi. A facut Facultatea de Petrol si Gaze la Ploiesti, a lucrat in constructii in Arabia si, acum la pensie, si-a construit un mic hotel in Corint,  unde lucreaza cu unul din baietii lui.

Ziua 2 – Joi, 01 Septembrie 2016

Dimineata, la micul dejun, am inceput sa citim 1 Corinteni. Ne-am propus sa citim cate trei capitole in fiecare dimineata. Pavel incepe brusc Epistola, abordand problemele care au aparut intre Corinteni: certuri si partide.

Pavel a stat un an si jumatate in Corint lucrand impreuna cu Priscila si Aquila la construirea corturilor si strategia lui a fost una simpla. A propovaduit  „pe Cristos si pe el rastignit” mai intai in sinagoga si apoi in casele celor care au crezut in Isus,  pentru ca astfel credința lor „sa nu fie intemeiata pe ințelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.” A abordat pe cei de la marginea societatii „printre voi nu sunt mulți ințelepți in felul oamenilor, nici mulți puternici, nici mulți de vița nobila.”

Am inchiriat masina si am mers sa vedem Corintul Antic. Am urcat pe munte sa vedem ruinele cetatii fortificate. Dupa amiaza ne-am bucurat de soare, valuri si apa forte sarata a Marii Ionice de pe plaja din Corint.

Ziua 3 – Vineri, 2 Septembrie 2016

Am continuat sa citim 1 Corinteni. Pavel abordeaza problema imoralitatii si a certurilor. Intre Corinteni era un om care se culca cu  sotia tatalui sau si Corintenii se laudau cu asta, probabil se laudau cu libertatea pe care ei o au in Cristos. Intre ei erau oameni care se certau si ajungeau sa se judece la tribunal.

Am mers sa vizitam muzeul si situl argeologic din corintul antic. Am putut vedea cum arata cetatea veche, scaunul de judecata „Bema”, unde Pavel a fost chemat de catre iudei in speranta ca o sa fie judecat si condamnat de catre Galio, proconsul al Corintului. Am vazut de asemenea cum aratau magazinele si atelierele unde probabil Pavel, Aquila si Priscila construiau si vindeau corturi.

Seara ne-am bucurat de apa si vant la lacul Limni Vouliagmenis un lac natural intre munti, alimentat printr-un canal din apa marii.

Ziua 4 – Sambata, 3 Septembrie 2016

Dimineata am citit din 1 Corinteni 7-9. Pavel raspunde intrebarilor puse de Corinteni despre casatorie,  mancarea jertfita idolilor si dreptul celor care vestesc Evanghelia de a fii platiti, drept de care Pavel nu s-a folosit.

Templul Afroditei, zeita frumusetii si Templul lui  Aesclepius, zeul vindecarii, erau cele mai populate  temple din Corint. Dupa ce vizitatorii aduceau ofranda zeului continuau cu o masa unde fiecare manca ce aducea de acasa, astfel ca unii macau bucate alese pe saturate iar altii ceea ce ramanea. Credinta tuturor era ca zeul sta la masa cu ei. O epigrama din acea vreme spunea: „Din moment ce am fost invitat la masa…de ce nu este aceeasi mancare servita pentru mine ca si pentru tine?…De ce manac fara tine Ponticus, cu toate ca mananc cu tine?”

Seara am vizitat canalul Corint, un canal construit in secolul al XVIII – lea care leaga Golful Corint de Golful Saronic din marea Egee. Vapoarele moderne nu mai pot trece prin acest canal datirita adancimii lui mici, asa ca este folosit in principal in scopuri turistice. Ne-am reintors la lacul Limni Vouliagmenis pentru o plimbare cu Caiac.

Ziua 5 – Duminica, 4 Septembrie 2016

Dimineata am citit 1 Corinteni 10-12. Pavel vorbeste despre autoritate, idolatrie si darurile Duhului Sfant. “Voi sunteți trupul lui Cristos si fiecare este un madular al lui.”

Am plecat sa vizitam Podul Rio–Antirrio, unul dintre cele mai mari poduri din lume, care leaga Peninsula Penepoleza, orasul Rio, de orasul Antirrio, din Grecia. In apropierea lui ne-am bucurat de plaja, mare, apa sarata si mult soare. In drum spre casa am facut cercetari incercand sa raspundem la intrebarea Annei: Cum a fost construit podul?

 

Ziua 6 – Luni, 5 Septembrie 2016

Am citit de dimineata 1 Corinteni 13-15. Punctul culminant a fost capitolul 13. Un cantec despre dragostea adevarata. Dupa zile de conflicte mici si caderi la pace, suparari si impacari, asa cum ni se intampla de fiecare data cand mergem in concediu si suntem impreuna 24 ore 7 zile, Pavel ne-a confruntat in mod direct si simplu: “Dragostea este rabdatoare, dragostea este plina de bunatate, nu este invidioasa, dragostea nu se lauda, nu este mandra, nu se comporta indecent, nu-si urmareste propriile interese, nu se supara, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nedreptate, ci isi gaseste bucuria in adevar, suporta totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.”

Personal m-am simtit vinovat și a trebuit sa marturisesc ca de multe ori in aceste zile am cautat interesul propriu si am generat conflicte.

Am plecat spre Atena cu gandul sa vizitam Acropole si sa mergem cu ferry-boat-ul pe insula Aegina.

In locul unde a fost Aeropagul, pe Mars Hill, este o panorama frumoasa, mai ales seara, si o inscriptie care face referire la discursul lui Pavel din Aeropag redat in Fapte 17. Pe insula Aegina ne-am bucurat de mancare buna, plaja, briza, nisip si soare.

Ziua 7 – Marti, 6 Septembrie 2016

Norii ne-au anuntat de dimineata ca e timpul sa plecam acasa. Totusi mai aveam de vizitat ceva, Teatrul Antic din Epidavros, si de citit ultimul capitol din 1 Corinteni.

Pavel ne aminteate despre darnicie, o ultima recomandare foarte practica: „Cu privire la strangerea de ajutoare … in prima zi a fiecarei saptamani, fiecare dintre voi sa puna deoparte, din ceea ce a castigat”

Teatrul Antic din Epidavros a fost construit in secolul III inainte de Hristos si este renumit pentru acustica buna si forma originala in care s-a pastrat.

Ziua 8 – Miercuri, 7 Septembrie 2016

In drum spre casa, in gara, in tren, in aeroport, in  taxi, in gara si iarasi in tren am avut timp sa reflectam la experienta noastra din ultimele zile si sa scriu acest articol. In avion am facut eforturi cu toții sa raspundem Annei la intrebarea: Pe ce sta pamantul? A pus aceeasi intrebare si la dus si la intors, in avion. Ne-am straduit sa raspundem, dar se pare ca raspunsul nu a fost satisfacator. Ne ajuta cineva?

Dialoguri metafizice

– De ce cad frunzele toamna?
– Pentru că mor de frig.
– Dar noi oamenii de ce nu murim de frig?
– Pentru că locuim în case încălzite.
– Dar păsările mor?
– Nu, păsările pleacă în tările calde.
– Dar rândunica din copacul de acolo de ce nu a plecat în țările calde?
– Nu știu, cred că ea e mai rezistentă la frig.
– Dar o să moară?
…

Așa am petrecut câteva ceasuri minunate de toamnă la plimbare cu Anna, fetița mea de 3 ani. Și inima mea crestea cu fiecare intrebare la care puteam să dau un răspuns satisfăcător.

Am și eu o întrebare: De ce noi adulții am încetat să mai întrebăm de ce?

Oare inima Tatălui nostru din ceruri nu crește atunci când avem curajul să îl intrebăm de ce?

Am și o provocare, intră pe www.indraznestesagandesti.ro și ai curajul să iți pui întrebarea:

De ce crezi ceea ce crezi?

Oameni și locuri dragi din Galați

La 18 ani am plecat  cu trenul de la Bistrița spre Galați, cu un geamantan de haine și cărți, lăsându-mi mama cu lacrimi la poartă.

Luna aceasta mă voi muta la Brașov împreună cu Violeta și cei trei copii: Adeus, Darius, Anna, dar nu înainte de a împărtăși câteva experiențe, de a mulțumi unor persoane și a vorbi despre câteva locuri care și-au lăsat amprenta asupra mea și a familie mele.

Am cunoscut-o pe Violeta la Galați în 1998, și un an mai târziu ne-am căsătorit. Am primit cadou de la Dumnezeu trei copii care ne-au îmbogățit viața.

Biserica Emanuel a fost din 2003 familia noastră lărgită. Majoritatea prietenilor noștri sunt aici.

Marian ne-a invitat la grupa din casa lui într-un moment dificil din viața noastră. A fost locul în care am învățat despre creșterea copiilor, căsătorie, viața creștină, nu numai teoretic dar și din experiențele împărtășite ale celorlalte familii cu care ne întâlneam săptămânal.

Ștefănică ne-a invitat să facem parte din echipa de misiune de la Tudor Vladimirescu. A fost un loc unde am dăruit din cea ce nu aveam și am dobândit și pentru noi ceea ce dădeam. Am asistat la nașterea bisericii din Tudor Vladimirescu, am văzut cu ochii noștri oameni și familii restaurate. Într-un sat puternic afectat de alcoolism și sărăcie Dumnezeu a ales să restaureze câteva familii, care să poarte lumina Lui. Nu pot să uit dedicarea entuziasmul și dărnicia lui Ștefănică. Uneori lua oameni la ocazie în mașină și banii primiți îi dona copiilor ca să poată merge în tabără.

Mihai a fost preocupat de formarea mea, m-a invitat să fac parte din bordul bisericii, m-a invitat să urmez cursurile de Teologie Pastorală și mi-a recomandat să merg la conferințele European Leadership Forum.

În 2004, Eugen m-a invitat să mă ocup de un grup de tineri care veneau de curând la Biserica Emanuel. Ne-am întâlnit în fiecare săptămână să citim Biblia, să ne rugăm, să mâncăm și să ne jucăm împreună. Am fost martor al transformărilor care Dumnezeu le-a făcut în viața lor, începând cu nașterea din nou și continuând cu restaurarea. Bogdan și Cătălina au făcut parte din acest grup și vor continua ceea ce am început împreună.

Împreună cu Dorin am început să studiem Apologetică creștină. Am format grupe cu tineri atei, agnostici, relativiști, panteiști și creștini și am dezbătut provocându-ne unii pe alții să găsim raționamente pentru credința noastră. Muzeul de istorie Galați a fost un loc în care ne-am întâlnit doi ani la rând vara și apoi am continuat la Centrul Proveritas. Lucrul acesta ne-a provocat să ne vedem neputința în fața provocărilor noii generații, să ne rugăm, să studiem, să participăm la conferințe, și să căutăm moduri relevante de a împărtășii evanghelia noii generații. Sper să fie doar un început al colaborării noastre.

David m-a invitat să fac parte din bordul fundației Cuvântul Întrupat. A fost o ocazie să cunosc comunitatea lor și stilul lor de viață. Este o comunitate autentică, foarte aproape de cea descrisă în Faptele Apostolilor. Ei lucrează împreună, mănâncă împreună, au timp de rugăciune zilnic împreună, slujesc împreună, se sfătuiesc, dau socoteală de viața lor unii altora și au valori comune. Am învățat de la ei, privind viețile lor, ce înseamnă slujirea, simplitatea, smerenia și dărnicia.

Iubesc plimbările cu bicicleta. Am ieșit de multe ori cu Adeus și Darius la lacul Brateș și în pădurea Gârboavele. Locuri minunate, mai ales primăvara când natura revine la viață. Concursul organizat în fiecare primăvară Gârboavele XC a fost un stimulent pentru noi să ne antrenăm mai mult și să terminăm de fiecare dată cursa istovitoare.

Faleza Dunării, Gradina publică, Grădina Botanică și Parcul VIVA sau parcul cu pești cum îi spune Anna, sunt locurile preferate în care ne-am plimbat. Într-o seară de primăvară, mă plimbam cu Violeta și am cerut voie paznicului să ne lase să intrăm în Grădina botanică deși era închisă. Eram numai noi în regatul florilor și al păsărilor.

Restaurantul Ca Jou servește mâncare ca la mama acasă. Gazdele sunt ospitaliere și ambianța este primitoare.

Copii au mers la Grădinița Piticot. Am fost uimit după opt ani, când ne-am întors la aceeași grădiniță cu Anna să văd aceleași educatoare, directoare și îngrijitoare pline de entuziasm și pasiune. Nu am înțeles cum au reușit, în mod normal entuziasmul scade o dată cu trecerea anilor, dar am aflat după ce ne-au povestit despre schimbările ce le-au făcut între timp și noul sistem Montesori pe care l-au implementat.

Biroul și oamenii cu care am lucrat a fost într-o continuă schimbare. Am lucrat ca tehnician hardware la Romlotus, am avut aici colegi care m-au inițiat în știința calculatoarelor. Am lucrat la Forte Company, Banca Unirea, Proinfo, Intelsoft și în final la Softmagazin. Am făcut multe greșeli dar am și învățat multe. Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru noua perspectivă pe care mi-a dat-o asupra muncii ca o slujire pentru El și asupra conducerii ca o slujire a semenilor mei. Știu că vor mai trece ani până când tiparele mele comportamentale se vor schimba.

De ce plec la Brașov? Sunt rațional și am căutat câteva raționamente. E centrul țării, deplasările de la firmă care au devenit tot mai dese vor fi mult mai ușor de realizat. Trebuie să recunosc că nu am multe raționamente. A fost pur și simplu un vis al meu și al Violetei și mai târziu a devenit și al copiilor. În luna de miere am fost la Brașov și am numit acest oraș orașul visurilor noastre. Simt nevoia unei schimbări. Simt că această schimbare ar putea aduce un plus în viața noastră ca familie dar și în slujirea noastră. Am avut oportunități și uși deschise pentru această mutare. Am găsit acolo prieteni, biserică, școală pentru băieți, grădiniță pentru Anna, casă și birou pentru noi.

Ziua internațională a femeii

Astăzi 8 Martie sărbătorim ziua Internațională a femeilor, ne alăturăm lumii întregi să celebrăm succesul unor familii, comunități, țări în a elimina orice formă de discriminare împotriva femeilor și a fetelor, ne amintim de familii, comunități sau țări unde femeile continuă să fie discriminate, reafirmăm hotărârea noastră de a lupta împotriva oricărei forme de discriminare a femeilor și a fetelor.

Pentru început, vreau să vă pun o întrebare: Este femeia egală cu bărbatul?

Dacă da, atunci de ce mai mult de 15 milioane de fete și femei sunt traficate și exploatate astăzi în industria sexului? Mai mult decât în orice perioadă din istoria umanității?http://www.unodc.org/documents/human-trafficking/Executive_summary_english.pdf

De ce 33% din femeile și fetele din uniunea europeană declară că au fost supuse violenței fizice sau sexuale? http://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-2014-vaw-survey-at-a-glance-oct14_ro.pdf

De ce 80% din fetele din Africa de sud vest sub 15 ani sunt circumcise, mutilate genital?http://data.unicef.org/corecode/uploads/document6/uploaded_pdfs/corecode/FGMC_Lo_res_Final_26.pdf

De ce 25 % dintre femeile rome se căsătoresc înainte de 16 ani forțate de părinți și majoritatea dintre ele au o sarcina timpurie?http://www.unicef.org/romania/ro/Roma_Girls_Early_Marriage.pdf

De ce în unele țări accesul femeilor la viața politică și publică, la funcții de conducere, la educație de calitate, la anumite profesii este blocat? În multe țări, inclusiv în România accesul femeilor la anumite slujiri din biserica este blocat.

Cea mai de anvergură acțiune împotriva discriminării femeilor este inițiată de Organizația Națiunilor Unite.

In 1979 s-a elaborat și semnat Convenția de eliminare a oricărei forme de discriminare a femeilor. Astăzi sunt 188 de state care au semnat aceasta convenție si s-au angajat sa lupte împotriva discriminării femeilor. Exista comisii care monitorizează anual implementarea convenției pentru fiecare țara care a semnat-o.

In 1995 s-a adoptat Declarația de la Beijing și Platforma pentru Acțiune unde 189 de state și ONG-uri s-au reangajat să lupte pentru egalitatea și drepturile femeilor și a fetelor.

Aceste lucruri trebuie celebrate. Ei sunt slujitorii lui Dumnezeu pentru binele nostru. (Romani 13)

Ce face Biserica?

Biserica ca și trup al lui Hristos, prin oamenii lui Dumnezeu de pretutindeni luptă sub diverse forme mai mult sau mai puțin vizibile împotriva oricărei forme de discriminare a femeilor și a fetelor.

Biserica ca și instituție este ocupată cu politica bisericească, cine conduce pe cine, ținuta femeii în biserică, construcția clădirilor, neinteresată că milioane de fete și femei sunt forțate să se prostitueze, abuzate fizic, mutilate genital, căsătorite timpuriu de părinții lor, nu au acces la educație, funcții publice, funcții de conducere și anumite profesii.
Biserica ca și instituție este acuzată deseori în presă și de către opinia publică că promovează discriminarea femeii.

Ce spune Biblia despre discriminarea femeilor?

Este femeia egală cu bărbatul?

Multe dintre textele bibliei au fost scoase din context și interpretate greșit de către bărbați în favoarea bărbaților.

Nu am să mă refer la aceste texte acum, ci vreau doar să aduc în atenția dumneavoastră câteva exemple din Biblie care ar putea să ne determine să recitim textele la care deseori facem referire în defavoarea femeilor așezându-le în contextul lor, folosind o traducere nouă și fără ochelari culturali.

Citim în Geneza 1 că „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.”

Evangheliile ne arată cum Isus restaurează poziția femeilor acordându-le o atenție deosebită și dându-le roluri importante. Iată câteva exemple:

Citim Ioan 4 că Isus se oprește la fântâna lui Iacov din Samaria și acolo stă de vorbă cu o femeie samariteană. Dărâmă orice barieră culturală. Nu numai că era femeie și el era bărbat, dar era din Samaria și iudeii nu aveau voie să aibă legături cu samaritenii. Pe lângă asta era o femeie prost văzută în cetatea ei, a avut cinci bărbați și cel cu care trăia acum, trăia în concubinaj. Isus poartă un dialog cu femeia, femeia realizează că El este Mesia, și apoi o trimite în cetate să dea de știre și să cheme și pe ceilalți să audă mesajul salvării. Femeia din Samaria a fost primul evanghelist din acel ținut.

Citim în Matei 22 că Saducheii vin la Isus cu un caz din comunitatea lor. Șapte frați au murit unul după altul, și fiindcă nu aveau urmași fiecare din ei s-a căsătorit cu aceeași femeie ca să îi ridice urmași fratelui mai mare. Problema saducheilor era: La înviere nevasta căruia dintre cei șapte va fi? Isus le răspunde că la înviere nu ne vom mai însura ci vom fi ca îngerii. Vom fi toți bărbați și femei fiii lui Dumnezeu, fii ai învierii. Pentru mine e cel mai puternic argument pentru egalitatea femeii cu bărbatul.

Citim în Matei 28 că după înviere Isus se arată prima data Mariei Magdalena. Ea este cea care duce prima vestea apostolilor că Isus a înviat din Morți.

În Romani 16 Pavel are o listă cu 29 de persoane cu care a lucrat, cărora le transmite salutări. 13 sunt femei despre care spune că sunt diaconițe, sau întemnițate împreună cu el, sau tovarășe de lucru în Hristos sau cu vază între apostoli.

În Fapte 16 Pavel în Filipi o întâlnește pe Lidia, vânzătoare de purpură, o femeie temătoare de Dumnezeu. Lidia este prima persoană convertită din Filipi și în casa ei deschide o Biserică.

Textul meu preferat despre femei este Proverbe 31. Îmi place pentru că vorbește în mare parte despre Violeta. Vorbește și despre mama mea și despre multe femei pe care le cunosc. Este un poem ebraic, un acrostih, litera inițială a fiecărui verset trece prin alfabetul Ebraic în ordine, sugerând că se oferă o acoperire totala a subiectului. Femeia de la A la Z. L-am studiat săptămâna trecută cu Violeta și am încercat să vedem ce vrea să ne comunice Dumnezeu nouă ca și familie. Toată scriptura este insuflată de Dumnezeu și este de folos să învețe, să mustre, să dea înțelepciune în neprihănire.

Femeia din text reprezintă idealul a ceea ce poate fi și poate face o femeie de-a lungul vieții:

Este o femeie cinstită, valoroasă și de încredere
10 Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preț decât mărgăritarele.
11 Inima bărbatului se încrede în ea, şi nu duce lipsă de venituri. Ea îi face bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale.

Excelează în afaceri și muncă
13 Ea face rost de lână şi de in şi lucrează cu mâini harnice. 14 Ea este ca o corabie de negoţ; de departe îşi aduce pâinea. 15 Ea se scoală când este încă noapte şi dă hrană casei sale şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale. 16 Se gândeşte la un ogor şi-l cumpără; din rodul muncii ei sădeşte o vie. –17 Ea îşi încinge mijlocul cu putere şi îşi oţeleşte braţele. 18 Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea. 19 Ea pune mâna pe furcă, şi degetele ei ţin fusul.

Ajută pe cei în nevoi
20 Ea îşi întinde mâna către cel nenorocit, îşi întinde braţul către cel lipsit.

Excelează în administrarea gospodăriei
21 Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărămiziu.
27 Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei, şi nu mănâncă pâinea lenevirii. 22 Ea îşi face învelitori, are haine de in subţire şi purpură. 23 Bărbatul ei este bine văzut la porţi, când şade cu bătrânii ţării. 24 Ea face cămăşi şi le vinde şi dă cingători negustorului. 25 Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă şi râde de ziua de mâine.

Învață cu înțelepciune, cu blândețe, cu dragoste
26 Ea deschide gura cu înţelepciune, şi învăţături plăcute îi sunt pe limbă. 27 Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei, şi nu mănâncă pâinea lenevirii.

Excelează în vocația de mamă și de soție

28 Fiii ei se scoală şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală şi-i aduce laude zicând: 29 „Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.” Pune pe primul loc relația cu Dumnezeu! 30 Dezmierdările sunt înșelătoare, și frumusețea este deșartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.

Faptele ei îi aduc laude și aprecieri. 31 Răsplătiți-o cu rodul muncii ei, și faptele ei s-o laude la porțile cetății.

Deși este o femei activă, bogată, atrăgătoare, ea nu își găsește identitatea în ceea ce face, nici în cum arată, nici în ceea ce are. Ea știe că toate aceste lucruri sunt trecătoare. Caracterul ei nobil și lucrarea ei excelentă izvorăște din relația ei cu Dumnezeu.

Astăzi putem celebra împreună femeile care au dărâmat stereotipurile culturale ale vremii lor și au răspuns Chemării lui Dumnezeu dezvoltând un caracter nobil și atingându-și potențialul maxim în toate domeniile vieții.

Care sunt aceste stereotipuri culturale, tipare de gândire greșite?

Nu ai valoare. Valoarea stă în faptul că ai fost creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, că dezvolți o relație cu el.

Ești inferioară bărbatului. Ești diferită dar ești egală. În cer nu va mai fi bărbat și femeie, vom fi ca îngerii, fii ai lui Dumnezeu.

Ești cum arăți. Ești ceea ce faci. Ești ceea ce ai. Frumusețea, poziția socială și bogăția sunt trecătoare.

Nu poți excela. Poți excela dacă răspunzi Chemării lui Dumnezeu, căutând să te asemeni cu El în caracter și lucrare.

Cum s-ar schimba viața ta dacă ți-ai găsi identitatea în Hristos, ai răspunde chemării Lui investind echilibrat în toate domeniile vieții tale, atingând potențialul maxim, excelând?

Cum ar arăta familia ta dacă ai înceta să îți mai tratezi soția ca o ființă inferioară, sau soțul ca o ființă superioară, v-ați sprijini unul pe altul în formarea caracterului, educație continuă și lucrarea la care Dumnezeu vă cheamă?

Cum ar arăta Biserica dacă toate femeile ar fi încurajate să slujească cu darurile pe care le au, acolo unde Hristos le cheamă?

Cum ar arăta societatea dacă nu ar mai fi discriminare, toate femeile ar fi prețuite și sprijinite să își atingă potențialul maxim pentru care au fost create.

Care sunt acțiunile concrete pe care poți să le întreprinzi?

Încetează să te crezi inferioara bărbatului tău. Dumnezeu te-a creat după chipul și asemănarea Lui și pe tine și pe el.

Încetează să te crezi superior soției tale. Isus a acordat o atenție deosebită femeilor. Evident ești diferit de soția ta, puteți avea roluri diferite, dar sunteți egali.

Elimină orice forma de discriminare din familia ta. Renunță la a mai cere sau a aștepta să fi servit și servește. Renunță la a investi în formarea ta, în cariera ta, în detrimentul formării și carierei soției tale. Dă-i aceleași șanse și ei.

Dacă ești discriminată (abuzată verbal, fizic, sexual, nu ți se permite accesul la educație, carieră pe motiv că ești femeie sau fată) caută o femeie de încredere spune-i povestea ta, începeți să vă întâlniți și să vă rugați pentru asta. Cere ajutor.

Luptă împotriva oricărei forme de discriminare din comunitatea ta. Identifică un caz de discriminare și implică-te. O femeie sau o fată, care este discriminată (abuzată verbal, fizic, sexual, are accesul blocat la educație, carieră) si roagă-te pentru ea, viziteaz-o.

Prietenilor mei agnostici și atei

De multe ori am auzit de la voi întrebarea: Dacă Dumnezeu există, atunci de ce se ascunde? Realitatea este că Dumnezeu se ascunde. Sunt multe lucruri ascunse în Universul acesta și NASA cheltuie anual 18 miliarde dolari pentru a descoperi o mică parte din ele.

În Biblia pe care o citesc, Dumnezeu se prezintă pe Sine ca un Dumnezeu nevăzut: „Fața Mea nu se poate vedea.” Cu toate acestea, oferă o cale prin care putem să îl vedem: „însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El.”

Ideea pe care vreau să o susțin mai departe este că sunt suficiente dovezi, care arată clar existența lui Dumnezeu oricărui om dispus să se uite atent la ele. Voi apela la știință, filosofie și logică.

Știu că mulți v-au cerut să credeți pur și simplu. Să faceți un salt al credinței. Să faceți un bypass raționamentelor care vă împiedică. Schaeffer spune: „Nu cred că este necesar un salt al credinței; există motive întemeiate și suficiente care să indice adevărul creștinismului…Dumnezeu ne închide în realitate. Nu putem scăpa de realitatea a ceea ce este, indiferent de ce credem sau gândim… Realitatea asta despre care vorbesc cunoaște două aspecte: existența autentică a universului și configurația acestuia, apoi ceea ce eu numesc „umanitatea” omului, adică modul meu propriu de a spune că omul este unic. Oamenii au anumite calități ce trebuie explicate.”

Următoarele patru argumente, pe care vreau să le aduc în discuție au la bază aceste două fapte reale: faptul că universul există și faptul că omul este unic.

Scopul meu nu este să conving prin aceste argumente. Așa cum Țuțea spunea „dacă nu e revelat, Adevărul nu e!” Scopul meu este să dărâm bariere care stau în calea revelației.

Primul argument pe care vreau să îl aduc în discuție este argumentul Cosmologic. În forma lui ce mai simplă el sună așa:

Premisa 1: Orice are un început are o cauză.
Premisa 2: Universul are un început.
Concluzia: Universul are o Cauză.

Concluzia este adevărată dacă premisa unu și premisa doi sunt adevărate.

Premisa unu, orice are un început are o cauză, este Legea Cauzalității, principiul fundamental al științei. Fără această lege a cauzalității știința este imposibilă. Cu toate acestea, Craig ne dă câteva argumente în plus::

1. Ceva nu poate să apară din nimic.
2. Dacă ceva poate să ia ființă din nimic, atunci devine inexplicabil de ce nu orice sau totul ia ființă din nimic.
3. Experiența comună și evidențele științifice confirmă adevărul acestei premise.

Premisa a doua, Universul are un început, a fost demonstrată de știința modernă.

1. Legea a doua a termodinamicii susține că energia totală a universului se consumă.
2. Astronomii au observat că universul se extinde de la un singur punct.
3. Arno Penzias și Robert Wilson au descoperit în 1965 radiații cosmice de fond care provin de la Big-Bang și care demonstrează că universul s-a extins pornind de la un singur punct. http://map.gsfc.nasa.gov/universe/bb_tests_cmb.html
4. Proiectul COBE a descoperit în 1992 variații ușoare ale radiaților cosmice de fond care au determinat expansiunea universului în forma actuală. Aceste variații au fost numite „amprente ale creației” http://map.gsfc.nasa.gov/universe/bb_cosmo_fluct.html
5. Teoria relativității generale a lui Einstein susține un început absolut pentru timp, spațiu și materie.
6. Craig mai oferă două argumente de natură filosofică care susțin că Universul are un început:
   1. Un număr infinit de lucruri finite nu poate exista.
   2. Nu poți trece printr-un număr infinit de elemente finite.

Al doilea argument este argumentul teleologic. Forma de bază a acestui argument este:

Premisa 1: Orice design complex implică un designer.
Premisa 2: Universul și viața are un design complex.
Concluzia: De aceea, universul trebuie să aibă un Designer.

Pentru a susține premisa unu, orice design complex implică un designer, Geisler face diferența între modele simple și modele complexe care implică un designer. Modelele simple ca fulgii de zăpadă, cristalele de cuarț, sau Marele Canion nu implică un designer. Modelele complexe ca ceasuri, Muntele Rushmore, Universul sau ființele umane, implică un designer inteligent.

A doua premisă, Universul și viața are un design complex, poate fi demonstrată dacă privim cele două aspecte ale realității: universul și viața. Constantele antropice precum nivelul de oxigen, transparența atmosferei, nivelul dioxidului de carbon, gravitația, etc…demonstrează că Universul este complex și reglat fin astfel încât să suporte viața cel puțin pe planeta Pământ.

Mesajele complexe descoperite în ADN, în 1953 de către Francis Crick și James Watson, demonstrează că orice fel de viață este un design complex. Lenox spune că principala problemă a evoluționiștilor este „să producă o structură lingvistică formată din ordonarea complexă a amino acizilor care formează o proteină.” Originea vieții rămâne un miracol inexplicabil chiar și pentru naturaliști.

Al treilea argument pe care vreau sa îl aduc in discuție este argumentul moral. Geisler formulează argumentul moral într-o forma simplă astfel:

Premisa 1: Fiecare lege are un legiuitor.
Premise 2: Există o lege morală.
Concluzia: De aceea, există un Legiuitor al legii morale.

Există un standard absolut al binelui și răului scris în inima oricărei ființe umane. Ființele umane nu determină ceea ce este bine și rău. Noi descoperim ce este bine și rău. Lewis spune că: “În momentul în care spui că un set de idei morale poate fi mai bun decât altul, tu de fapt măsori ambele după un standard, spunând că unul se conformează mai bine standardului decât celălalt.” Nu există o bază pentru bine și rău pentru cei ce nu cred într-o lege morală obiectiva. Legea morală trebui să aibă o sursă mai mare decât noi înșine deoarece este prescrisă în inimile noastre.

Ultimul argument pe care vreau să îl menționez este argumentul ontologic. Formulat simplu argumentul ontologic afirmă că Dumnezeu este ființa cea mai mare care poate fi concepută. Acest argument este adevărat prin definiție, deoarece dacă ceva mai mare decât Dumnezeu ar putea fi conceput, atunci acesta ar fi Dumnezeu.

Pentru a demonstra acest argument, Anslem (1033-1109) folosește o analogie cu o pictură. Ce este mai mare: ideea artistului sau pictura în sine? Cu siguranță, pictura. În mod similar, dacă Dumnezeu există în minte, atunci ceva mai mare poate fi conceput: Dumnezeu existând în realitate.

În concluzie, Schaeffer sugerează că “ dovezile științifice, filosofice și religioase urmează aceleași reguli.…După ce întrebarea e definită, fiecare dovadă constă în doi pași.

1. Teoria trebuie să nu se contrazică și trebuie să dea un răspuns fenomenului din întrebare.
2. Noi, trebuie să fim în stare să trăim consistent cu teoria noastră.”

Din cele patru argumente bazate pe logică, știință și filosofie putem vedea că Dumnezeu trebuie să existe prin El însuși, în afara timpului, a spațiului și a materiei să fie inimaginabil de puternic, inteligent, să fie o persoană care ia decizii și să fie drept. Acest Dumnezeu este cel descris în Biblie. Biblia nu contrazice logica, știința și filosofia.

Putem noi trăi consistent într-o relație cu Dumnezeu descris de Biblie? Potter spune că Dumnezeu din Biblie, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt este sursa ideii noastre despre perfecțiune, împlinirea idealurilor noastre în viață. În El vedem:

1. Unitate și diversitate: “Dumnezeu este perfect unit ca Dumnezeu Unic, și totuși, este în perfectă diversitate în cele trei persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.”
2. Libertate și formă: „Cele trei persoane Dumnezeu îi dau Acestuia forme particulare…. Când fiecare dintre aceste trei persoane este credincioasă formei Sale, este de asemenea liberă să fie Dumnezeu. Libertatea est condiționată total de formă. Libertatea totală este moarte.
3. “Dinamism înseamnă că lucrurile nu sunt statice. Acestea se schimbă în relație unele cu altele … Dumnezeu este dinamic și creația Lui este dinamică.”
4. Relații: Dumnezeu “este personal, este un lucru complet independent de creație, un lucru care izvorăște din faptul că sunt trei persoane în relație unele cu altele.”
5. “ Ierarhia nu implică inegalitate de valoare sau de semnificație. În Dumnezeu, Tatăl poruncește, iar Fiul se supune, iar cei doi sunt în aceeași măsură Dumnezeu.”
6. Nevoile noastre de a fi văzuți, auziți, doriți și a face o diferență își au originea în Dumnezeu. “Fiecare din aceste trei persoane din Dumnezeu împlinește nevoile celorlalte persoane și face acest lucru golindu-se de Sine pentru ceilalți..”
7. Centrați pe alții: “ Suferim pentru că am stricat lucrurile și am devenit egoiști și morți. Salvarea este Dumnezeu care a venit în creație și care s-a dat pe Sine pentru ca oamenii să primească puterea de a fi re-creați, ca oameni vii, centrați spre alții.”

Nu numai că noi putem trăi consistent în relație cu Dumnezeu descris în Biblie ca și Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, dar numai în relație cu El noi putem deveni din nou ființe umane perfecte, așa cum am fost creați la început, după chipul Lui.

Bibliografie:

1. Lewis, C.S., Mere Christianity. Harper Collins Publisher: London, 2002.
2. Potter, Ellis, 3 theories of everything. Destinee Media: Milton Keynes UK, 2012.
3. Geisler, L. Norman and Frank Turek, I Don’t Have Enough Faith to Be an ATHEIST. Crossway: Wheaton, Illions, 2004.
4. Lennox, C. John, God’s Undertaker. Lion: Hudson, 2009
5. Craig, William Lane, Reasonable Faith. Crossway: Wheaton, Illions, 2008.
6. Geisler, L. Norman and Ronald M. Brooks, When Skeptics Ask. Baker Books: Michigan 2013.
7. Schaefer, Francis A., A Christian View of Philosophy and Culture, Volume One, A Christian View of Philosophy and Culture. Crossway: Wheaton, Illions, 1982.
8. Craig, William Lane, On Guard. David C. Cook: Colorado Springs, 2010.

---

 

Despre mărturisire

Te-a mustrat vreodată conștiința cu privire la o faptă pe care ai făcut-o, o vorbă pe care ai rostit-o sau un gând pe care l-ai avut? Te-a mustrat vreodată conștiința cu privire la o faptă pe care nu ai făcut-o și trebuia să o faci sau o vorbă pe care nu ai rostit-o și trebuia să o rostești?

Dacă da, înseamnă că umbli în lumină, adevărul este în tine, conștiința ta este vie.

“Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri, și adevărul nu este în noi.” (1 Ioan 1:8)

Dacă nu, te înșeli. Adevărul nu este în tine, nu umbli în lumină, conștiința ta a fost înăbușită. Adevărul a fost înăbușit de nelegiuirea ta, de păcatul tău.

Tendința noastră firească este să ascundem păcatul, greșeala noastră, să nu o scoatem la lumină, să o mușamalizăm sau să o justificăm comparându-ne cu alții.

Las că nu a fost așa de grav. Toată lumea face la fel. Vecinul meu a procedat la fel. Am fost constrâns de împrejurări.

Când ne comparăm cu standardul pe care Isus l-a fixat „Fiți perfecți după cum Tatăl vostru din ceruri este perfect” (Matei 5:48) este o singură rugăciune pe care o putem face, rugăciunea vameșului din templu: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” (Luca 18:13)

Consecințele tăcerii, ascunderii păcatelor noastre, mușamalizării lor, acoperirii lor, sunt devastatoare:

Neliniște interioară: „Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii.” (Psalmul 32)

Atrofierea conștiinței: “Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.” (Romani 1:28)

Legalism, spirit critic, judecarea altora: începi să vezi foarte bine “paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău” (Matei 7:3)

„Și crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârșesc astfel de lucruri, și pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?” (Romani 1:28)

Numai creștinismul oferă o soluție viabilă la problema conștiinței și a vinovăției.

Mărturisirea este un proces dureros, implică schimbare, smerenie, dar aduce eliberare, pace și fericire.

Uneori mărturisirea este între noi și Dumnezeu: „Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Psalmul 32:5)

Alteori mărturisirea implică să reparăm relații rupte. “Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.” (Matei 5:23)

Alteori este un proces și necesită vindecare, avem nevoie de un prieten de încredere care să ne sprijine: “Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16)

În toate situațile „El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.”(1 Ioan 1:9) Singura condiție este mărturisirea. Acest lucru este posibil pentru că „avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” (1 Ioan 2:1)

Creier în flăcări!

Aș sta liniștit la birou să îmi văd de treabă, dar nu mai pot. Am o neliniște, o tulburare, un simț profund al datoriei. Mă gândesc la copiii mei care mă vor întreba într-o zi: ai făcut tot ce se putea face?

Dacă da atunci de ce după două zeci și cinci de ani de la revoluție:

Școala toarnă cu găleata informație în noi și apoi ne dă diplomă de șomeri masteranzi?
Profesorii de la facultate ne trec examenele doar după ce facem chetă și le plătim?
Medicul de la spital se uită la noi doar după ce îi furișăm plicul cu bani în buzunarul halatului?
Străzile pe care mergem cu mașina sunt pline de gropi? Aici Anna, fetița mea de 3 ani, a identificat și o parte pozitivă: „Tati ne învață să sărim ca iepurașul!”
Aleșii noștri continuă să fure fără frică și DNA nu mai face față cu dosarele?

Și lista ar putea continua…

Îmi iubesc țara. Aici m-am născut. Am stat la coadă la salam, la pâine, la ulei. Am presărat flori pe covorul pe care a trecut Ceaușescu cu Elena. Eram îmbrăcat în pionier. Am purtat mândru uniforma de pionier deși m-au gradat în tura a doua. Tovarășa învățătoare nu i-a lăsat pe colegii mei să mă aleagă comandat de grupă că eram de altă religie. Comuniștii ne-au luat pământul și am lucrat la CAP. Jumate din recoltă era a noastră jumate le-o dădeam lor. Tata a mers în audiență la primar ca să ceară un frigider. Ni s-a stricat în plină vară. Nu pot uita bucuria ce ne-a cuprins pe toți când noul frigider Fram a fost instalat în hol. Ascultam Europa libera la radio! După revoluție ne-am cumpărat o mașină și frații mei mă așteptau să vin de la la școală ca să o împingem să pornească. Făceam o tură cu ea până în vârful dealului Dumitrei și acolo fierbea motorul. Așteptam să se răcească și apoi veneam înapoi.

În ce altă țară aș fi avut parte de astfel de experiențe?

Stau și mă întreb de ce acum sunt așa de neliniștit?

Pentru că după revoluție au furat bucată cu bucată întreprinderea unde lucra tata și mama și apoi i-au trimis în șomaj. Și asta a fost soarta multor întreprinderi din țara noastră.

Pentru că acum trei ani, după ce Violeta a născut a avut ceva complicații și doctorul de gardă nu a vrut să stea de vorbă cu mine decât după ce i-am furișat 300 de lei în buzunarul de la halat. M-am simțit mizerabil pentru că în 2003 mi-am promis mie, prietenilor și lui Dumnezeu că nu voi mai da șpagă.

Pentru că am asistat cum guvernul României a fost batjocorit de Dan Diaconescu și Gruia Stoica cu ocazia încercării de privatizare a două mari companii: Oltchim și CFR Marfa. Ba că au banii, ba că nu îi au, uite sacu cu bani, eu și poporu, uite garanția nu e garanția. Și în tot acest timp familiile angajaților de acolo așteptau să primească salariu ca să își cumpere de mâncare.

Pentru că deschid televizorul să ascult actualitățile și am impresia că în țara noastră singura instituție care mai funcționează este DNA.

Pentru că mase de oameni sunt păcăliți cu pomeni electorale: ba că le-a mărit pensia, ba că le-a redus impozitul, ba că le dă un pix, o găleată, un tricou, o sacoșă cu mâncare… și uite așa românia e colorată cu roșu și sărăcia crește.

Pentru că am votat cu PNL în 2009 și după primul tur s-au aliat cu PSD. Acum când votez mă întreb mereu: oare mă vor trăda?

Nu știu de ce, dar sunt neliniștit. Simt că îmi ia foc creierul. Aș vrea să fac ceva pentru țara mea. Ceva de care să fiu mândru peste ani când le voi povesti copiilor și nepoților mei. Mărturisesc că nu știu ce. Să ies în stradă? Să postez pe Facebook? Să scriu pe blog? Să mă fac activist? Să plec din țară? Să stau liniștit? Ce mă sfătuiți?

Văduva și uleiul

„O femeie dintre nevestele fiilor prorocilor a strigat lui Elisei: „Robul tău, bărbatul meu, a murit, şi ştii că robul tău se temea de Domnul; şi cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi copii ai mei şi să-i facă robi.” (2 Împărați 4:1)

vaduva si uleiul

Acținea se petrece în secolul al VII lea înainte de Hristos. După moartea împăratului Solomon, fiul lui David, Regatul lui Israel a fost divizat. Poporul a „părăsit toate poruncile Domnului Dumnezeului lor, şi-au făcut viţei turnaţi, au făcut idoli de ai Astartei, s-au închinat înaintea întregii oştiri a cerurilor şi au slujit lui Baal.” Drept urmare Israelul este greu încercat de secetă, foamete, sărăcie, război iar robia Asiriana și Babiloniană bate la ușă. (2 Împărați 17:16)

În mijlocul acestei apostazii, Dumnezeu a păstart „şapte mii de bărbaţi, … ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi a căror gură nu l-au sărutat.”

Dintre ei erau și „fii prorocilor” comunități înființate de Ilie și Elisei în Betel, Ghilgal și Ierihon cu scopul de a învăța poporul Cuvântul revelat al lui Dumnezeu.

Lucruri rele se întâmplă oamenilor buni

Familia despre care vorbim astăzi făcea parte dintr-una din comunitățile înființate de Ilie și Elisei. Știm despre bărbat că era un om care „se temea de Domnul”, împlinea poruncile Lui, îi era credincios, avea respect față de autoritatea Domnului, dar cu toate acestea el și familia lui a avut parte de necazuri mari, la fel ca și ceilalți oameni care au părăsit pe Domnul.

• Bărbatul moare prematur
• Familia rămâne cu datorii care nu mai pot fi plătite
• Cei doi copii riscă să fie luați ca sclavi și forțați să muncească în schimbul datoriilor

Lucruri rele se întâmplă deopotrivă oamenilor buni și oamenilor răi.
Isus a spus: „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)

La fel cum lucruri bune se întâmplă deopotrivă oamnilor buni și oamenilor răi. Isus a spus:„El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.” (Matei 5:44)

Este cineva care a trecut sau trece printr-un necaz mai mare ca cel al văduvei despre care vorbim astăzi?

Vă invit să vă gândiți la un necaz prin care ați trecut recent sau treceți chiar acum. Dacă ești tânăr și nu ai avut sau nu ai parte de necazuri, gândește-te la necazul prin care a trecut sau trece cineva drag ție.

Dacă ar fi să facem o scară a necazurilor, și am pune sus de tot necazul văduvei din poveste și jos cel mai mic necaz (ți-a ieșit un coș pe față), unde ai poziționa necazul prin care ai trecut sau treci tu chiar acum? Acum știu că lucrul acesta ți-a stârnit amintiri, emoții, dureri.

Lucruri rele se întâmplă la nivel național și global

• În țară asistăm la lupte politice și corupție la nivel înalt.
• În Africa de VEST Ebola face ravagii.
• Rusia este în conflict cu NATO și Uniunea Europeană.
• Grupări teroriste din Irak, Siria,  Fâșia Gaza, amenință tot mai mult pacea globală.
• În lume sunt 27 de milionae de sclavi (copii, femei, barbati) exploatati prin muncă forțată sau sexual

Relativismul și materialismul câștigă teren în Europa și America. Dumnezeu este scos din ecuație.

Consecințele sunt vizibile:
– În țară nivelul de trai a scăzut, gradul de îndatorare a crescut și oameni care ar putea să contribuie la bunăstarea națiunii au plecat să muncească în afară.
– Mii de copii și adulți au murit din cauza virusului Ebolo în Africa de VEST și de curând acest virus a pătruns în America și Europa.
– Orașe întregi au rămas distruse și oameni fără adăpost în Ucraina după războiul civil împotriva grupărilor pro Ruse.
– Creștini și oameni simpli sunt persecutați și martirizați în Siria de către grupările teroriste.
– În  India, Pakistan, Bangladez și Nepal oameni ajung sclavi datorită datoriilor. Desi nu mai este este legal acest lucru astazi sunt milioane de sclavi datornici. Unii dintre ei platesc prin munca fortata datoriile stramosilor lor.

Isus a spus:
„Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu. Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. ” (Matei 24:6-13)

Cum te raportezi la suferință?

Când vine vorba de răspuns la această întrebare, lumea este divizată.

Ateismul spune că suferința nu are nici un rost. Totul este pură întâmplare. Suferința este dovada că Dumnezeu nu există și că totul este la voia întâmplării. Dacă Dumnezeu ar exista și ar fi atot bun și atot puternic, precum pretind creștinii, atunci nu ar permite suferința.
Budismul afirmă că totul este suferință. Originea suferinței sunt  dorințele si poftele. Elibereare de durere constă în abolirea poftelor. Ea echivaleaza cu Nirvana.
Hinduismul afirmă că suferința este strâns legată de karma. Nu poți face foaret multe în legătură cu starea în care te afli, decât să speri că printr-un lung ciclu de reîncarnări vei ajunge mai bine.
Creștinismul vede suferința ca având un rol esențială în formarea noastră și mântuirea altora. Este modul în care Dumnezeu a ales să mântuiască lumea, venind în lume ca să sufere. În creștinism suferința poate coexista cu bucuria și pacea.
„Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.” (Iacov 1:2-4)

Acum te invit să te gândești din nou la necazul prin care ai trecut sau treci acum. Cum te-ai raportat sau cum te raportezi la suferință?
Poate ai luat câte puțin din fiecare, gândindu-te că:
– nu e drept să ți se întâmple ție, nu are nici un rost
– cerul este de plumb și lui Dumnezeu nu îi pasă de suferința ta
– dacă evitai împlinirea unei pofte sau dorințe, evitai suferința
– asta este soarta ta și nu poți face nimic în legătură cu ea

Rareori când trecem prin suferință putem privi lucrurile așa cum ne învață Apostolul:
„să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare”
sau cum ne învață Isus:
„Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.” (Matei 5:11-12)

Dare ce legatură au toate aceste cu ziua recunoștinței?
Ce ne împiedică să îi fim recunoscători și mulțumitori lui Dumnezeu?
Ce ne face să trăim o viață de înfrângere, frustrare și nemulțumire?

Modul în care ne raportăm la suferință și la încercările vieții.

Cere ajutorul unui om înțelept!

De ce apeleaza văduva la Elisei?
Cu siguranță știa că Elisei nu avea banii de care ea avea nevoie să își plătească datoria.

Rămân alte variante:
Era un om influent și putea să intervină pentru ea la creditori sau la oameni bogați din comunitate care ar putea să o ajute.
Era proroc al lui Dumnezeu și se aștepta să facă o minune.
Așteaptă un sfat înțelept care să o ajute să iasă din această situație limită.

Nu știm care este motivația ei, dar alegerea de a cere sfatul unui om a lui Dumnezeu se dovedește a fi bună.

„Elisei i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi ce ai acasă?” Ea a răspuns: „Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn.”

Să întrebi o văduvă cu doi copii și datorii peste măsură „ce ai acasă?” este un act de curaj, o schimbare de paradigmă.

Prin întrebarea pe care Elisei o pune “Spune-mi ce ai acasă?”, o ajută să își schimbe tiparul de gândire, concentrându-se asupra a ceea ce are în loc de ceea ce nu are. Pasul intermediar pe care femeia îl face este „roaba ta n-are acasă decât …un vas cu untdelemn.”

Tendința noastră naturală, tiparul de gândire adânc înrădăcinat în mintea naostră, este ca oridecâte ori trecem printr-o încercare sau ne lovim de un obstacol să ne concentrăm atenția asupra a ceea ce nu avem.

Acum te invit să te gândești din nou la necazul sau încercarea prin care ai trecut sau treci chiar acum. Asupra a ce ți-ai concentrat atenția?

Dacă suferim de o boală ne concentrăm asupra sănătății pe care nu o avem.
Dacă nu avem bani pentru a cumpăra cele necesare sau pentru a plati datoriile, ne concentră atenția asupra banilor pe care nu îi avem.
Dacă nu avem resurse pentru realizarea unui proiect, ne concentrăm atenția asupra resurselor pe care nu le avem.

Nu am timp, nu am bani, nu am abilități, nu am… sunt expresii des întâlnite în vocabularul nostru de zi cu zi.

Ce produce acest tipar de gândire? Îngrijorare, frustrare, nemulțumire, înfrângere.

Isus spune „cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?”

O lecție asemănătoare îi învață Isus pe ucenicii lui cu ocazia înmulțirii pâinilor și a peștilor (Matei 14) :
„Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.” „N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus, „daţi-le voi să mănânce.” Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.” Şi El le-a zis: „Aduceţi-i aici la Mine.”

Este o schimbare majoră în viață să te concentrezi asupra a ceea ce „ai” în loc de a te concentra asupra a ceea ce „nu ai”, de aceea e nevoie de un pas intermediar. Este un pas pe care l-a făcut și văduva și ucenicii: „roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn.”, „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.”

Spre final vom face o aplicație, vom scrie pe un bilețel ce avem, un lucru pentru care suntem mulțumitori.  Dacă vă ajută, puteți folosi acest pas intermediar. Începeți cu ‘’n-am decât…”.

Este cineva care are acasă mai puțin decât avea văduva, mai puțin de un litru de ulei?

Ce poți să faci cu un litru de ulei?

Elisei a reușit să îndrepte atenția văduvei asupra a ceea ce are: vasul cu untdelemn, la fel cum Isus a reușit să îndrepte atenția ucenicilor asupra a ceea ce au: cinci pâini și doi pești.

Dare ce poți să faci cu un litru de ulei când datoriile tale sunt de sute de mii de lei?
Sau
Ce poți să faci cu cinci pâini și doi pești când trebuie să hrănești cinci mii de bărbați afară de femei și copii?

Matematic? NIMIC. Dacă nu adaugi și alte ingrediente!

Ce poți să faci cu un litru de ulei la bucătărie? Cauți o oală goală, o pui la foc, torni uleiul în ea, cureți 5 sau 6 cartofi și îi tai fâșii, îi verși în uleiul încins, îi lași 10-15 minute, îi scoți și îi pui pe o farfurie. Torni puțină sare și ai o mâncare deliciosă pentru toată familia.

Elisei o ajută pe văduvă să descopere alte resurse la care ar putea să apeleze, pe lângă litrul de ulei pentru a-și rezolva probelama, a-și plăti datoria și a-și salva copii de la robie.

– „Du-te de cere vase de afară de la toţi vecinii tăi, vase goale, şi nu cere puţine. ” – relația bună pe care o avea cu vecinii și reputația ei de femeie cinstită.
– „Când te vei întoarce, închide uşa după tine şi după copiii tăi” – intimitatea căminului ei, unde putea împreună cu copii ei să ceară lui Dumnezeu să intervină.
– „toarnă din untdelemn în toate aceste vase şi pune deoparte pe cele pline.” – capacitatea de a munci, de a duce la îndeplinire ceea ce trebuie făcut.

Trebuie să ne amintim de asemnea că prin decizia ei de a-i cere ajutor lui Elisei a mai apelat din start la o resursă pe care o avea la dispoziție: sfatul unui om înțelept.

Sunt minunile posibile?

Și cea mai importantã resursã pe care văduva o avea la dispoziție a fost intervenția supranaturalã a lui Dumnezeu.

„Atunci ea a plecat de la el. A închis uşa după ea şi după copiii ei; ei îi apropiau vasele, şi ea turna din untdelemn în ele. Când s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: „Mai dă-mi un vas.” Dar el i-a răspuns: „Nu mai este niciun vas.” Şi n-a mai curs untdelemn.”

Lumea din nou se divide când e vorba de minuni:

Ateism – nu există Dumnezeu, Universul este un sistem închis, funcționează după legea cauzalității, minunile nu sunt posibile
Dualism – Dumnezeu a creat universul, i-au fixat legi, i-au dat energia initiala si l-a pornit, dar nu mai intervine.
Cesaționism – profetia, darul minunilor, darul vindecarii si cel al limbilor, au incetat de la data cand s-a terminat scrierea Noului Testament.
Teism – Dumnezeu a creat Universul și intervine într-un mod suparnatural ori de câte ori este cazul.

Dumnezeu intervine supranatural, atunci când acționăm cu credincioșie folosind la maxim toate resursele pe care ni le-a pus la dispoziție.

Isus a spus:
„Adevărat, adevărat vă spun că orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. „(Ioan 16:23-24)

Deși ne declarăm teiști, afirmăm că există Dumnezeu și minunile sunt posibile, trăim și acționăm deseori influențați de dualism: ca și cum Dumnezeu nu poate să intervină.

În 2003, m-am întors cu Violeta de la conferința Peniel, și am luat înaintea lui Dumnezeu, câteva decizii majore cu privire la afacerea noastră, una dintre ele era să Nu mai facem piraterie software. am început o noua afacere cu software. Aveam calculatoare second hand, și am instalat software gratuit, limitat la 30 de zile de utilizare. Nu aveam nici o idee cum vom rezolva problema. Ceea ce aveam era hotărârea noastră de a nu face piraterie software. După câteva zile la deschiderea Parcului de software din Galati, am întâlnit un angajat de la Microsoft și i-am spus porblema mea.  Mi-a recomandat să aplic pentru un program pe care Microsoft îl avea la acea vreme special pentru dezvoltatori de software, am aplicat și am rezolvat problema licențelor software.

Belșug de untdelemn

În cetatea aceea a fost belșug de untdelemn!

„Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Şi el a zis: „Du-te de vinde untdelemnul şi plăteşte-ţi datoria; iar cu ce va rămâne, vei trăi tu şi fiii tăi.””

Undelemnul urma să curgă pentru binecuvântarea comunității în care locuia văduva. Toți vecinii au putut cumpăra ulei de calitate la un preț rezonabil. Isus a spus: „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” (Ioan 7:38)

Văduva își plătește datoria către creditorii ei pentru că așa era drept. Isus a spus: „căutați mai întâi neprihănirea și celelate vi se vor da pe deasupra”

Văduva și copii ei continua să folosească înțelept, noua resursă pe care Dumnezeu i-a pus-o la dispoziție: banii care au rămas.

Resurse din belșug

Acum te invit să te gândești din nou la necazul prin care ai trecut sau treci acum. Cum te-ai raportat sau cum te raportezi la suferință?

Cum ar arăta viața ta, problema ta, dacă ți-ai concentra atenția asupra resurselor pe care Dumnezeu ți le-a pus la dispoziție, în loc să te concentrezi asupra resurselor pe care nu le ai?

Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” (Ioan 7:38)
Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. (Ioan 10:10)
Voi sunteţi sarea pământului. … Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte…(Ioan 5:13)

Există resurse pe care Dumnezeu ni le pune la dispziție din belșug. Singura limitare este măsura în care suntem dispuși să le oferim. Când vasele s-au terminat, uleiul a încetat să mai curgă.

Roada Duhului: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. (Galateni 5:22)

Darururile Duhului: Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia, credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte. (1 Corinteni 12)

Minunile
„cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. „(Ioan 16:23-24)

Comunitatea – biserica, grupa, clegii, prietenii, vecinii
Resurse materiale – mașină, casă, orice ai acasă și valorează mai mult decât un litru de ulei
Talente și abilități – cu care ai fost înzestrat la naștere sau le-ai dobândit prin experiență și învățare

Scrie pe o foaie de hâtie, o resursă pe care o ai la dispoziție, Dumnezeu ți-a dat-o și vrei să îi mulțumești pentru ea, și să o folosești la maxim spre folosul tău și a celor din comunitatea ta. Poți să începi cu „N-am decât…” Concetrează-ți atenția asupra resurselor pe care le ai, în loc să îți concentrezi atenția asupra resurselor pe care nu le ai.

The Poverty of Nations

Economist Barry Asmus and theologian Wayne Grundem work together to outline a clear path to national prosperity and long-term stability. They focus on national laws, national economic policies, and national cultural values and habits and compose a list of seventy-nine  distinct factors within nations that will enable any poor nation to overcome poverty.

The standard measurement of whether a country is rich or poor is called „per capita income” It is  calculated by dividing the total market value of everything produced in a nation in a year by the number of people in the nation. If a country want to move from poverty to prosperity, it must increase the total amount of goods and services that it produces.

According to World Bank, GDP per capita in 2013 was: United States: 51.749 USD, Romania: 8.437 USD, Moldova: 2.229, Sierra Leone: 809 USD.

A Composite List of Factors That Will Enable a Nation to Overcome Poverty:

The Nation’s Economic System

1. The nations has a free-market economy.
2. The nation has widespread private ownership of property.
3. The nation has an easy and quick process for people to gain documented, legally binding ownership of property.
4. The nation maintains a stable currency.
5. The nation has relatively low tax rates.
6. The nation is annually improving its score on an international index of economic freedom.

The Nation’s Government

1. Every person in the nation is equally accountable to the laws (including wealthy and powerful people).
2. The nation’s courts show no favoritism or bias, but enforce justice impartially.
3. Bribery and corruption are rare in government offices, and they are quickly punished when discovered.
4. The nation’s government has adequate power to maintain governmental stability and to prevent crime.
5. There are adequate limits on the powers of the nation’s government so that personal freedoms are protected.
6. The powers of the government are clearly separated between national, regional, and local levels, and between different branches at each level.
7. The government is accountable to the people through regular, fair, open elections, and through freedom of the press and free access to information about government activities.
8. The government adequately protects citizens against crime.
9. The government adequately protects citizens against epidemics of disease.
10. The nation’s legal system adequately protects people and businesses against violations of contracts.
11. The nation’s legal system adequately protects people and businesses against violations of patents and copyrights.
12. The government effectively protects the nation against foreign invasion.
13. The government avoids useless wars of conquest against other nations.
14. The nation’s laws protect the country against destruction of its environment.
15. The nation requires universal education of children up to a level where people are able to earn a living and con-tribute positively to society.
16. The nation’s laws protect and give some economic incentives to stable family structures.
17. The nation’s laws protect freedom of religion for all religious groups and give some benefits to religions generally.

The Nation’s Freedoms

1. Everyone in the nation has freedom to own property.
2. Everyone in the nation has freedom to buy and sell goods and services, so that there are no protected monopolies.
3. Everyone in the nation has freedom to travel and trans-port goods anywhere within the nation.
4. Everyone in the nation has freedom to relocate any-where within the nation.
5. Everyone in the nation has freedom to trade with other countries without dealing with restrictive quotas or tariffs.
6. Everyone in the nation has freedom to start and register a business quickly and inexpensively.
7. Everyone in the nation has freedom from expensive and burdensome government regulations.
8. Everyone in the nation has freedom from demands for bribes.
9. Everyone in the nation has freedom to work in whatever job he or she chooses.
10. Every worker in the nation has freedom to be rewarded for his or her work at a level that motivates good job performance.
11. Every employer has freedom to hire and fire employees based on job performance and changing business cycles.
12. Every employer in the nation has freedom to hire and promote employees based on merit, regardless of family connections or personal relationships.
13. Everyone in the nation has freedom to use the earth’s resources wisely, and particularly to utilize any type of energy resource.
14. Everyone in the nation has freedom to change and adopt newer, more effective means of work and production.
15. Everyone in the nation has freedom to access useful knowledge, inventions, and technological developments.
16. Everyone in the nation has freedom to be educated.
17. Every woman in the nation has the same educational, economic, and political freedoms as men.
18. Everyone in the nation, from every national, religious, racial, and ethnic origin, has the same educational, economic, and political freedoms as those from other back-grounds.
19. Everyone in the nation has freedom to move upward in social and economic status.
20. Everyone in the nation has freedom to become wealthy by legal means.
21. Everyone in the nation has freedom to practice any religion.

Nation’s Values

1. The society in general believes that there is a God who will hold all people accountable for their actions.
2. The society in general believes that God approves of several character traits related to work and productivity.
3. The society in general values truthfulness.
4. The society in general respects private ownership of property.
5. The society in general gives honor to several other moral values.
6. The society in general believes that there are both good and evil in every human heart.
7. The society in general believes that individuals are responsible for their actions.
8. The society in general highly values individual freedom.
9. The society in general opposes discrimination against people on the basis of race, gender, or religion.
10. The society in general honors marriage between one man and one woman.
11. The society in general values permanency of marriage and has a low divorce rate.
12. The society in general believes that human beings are more important than all other creatures on the earth.
13. The society in general believes that the earth is here for the use and benefit of human beings.
14. The society in general believes that economic development is a good thing and shows the excellence of the earth.
15. The society in general believes that the earth’s resources will never be exhausted.
16. The society in general believes that the earth is orderly and subject to rational investigation.
17. The society in general believes that the earth is a place of opportunity.
18. The society in general believes that time is linear and therefore there is hope for improvement in the lives of human beings and nations.
19. The society in general believes that time is a valuable resource and should be used wisely.
20. The society in general manifests a widespread desire to improve on life, to do better, to innovate, and to become more productive.
21. The society in general is open to change, and people therefore work to solve problems and make things better.
22. The society in general gives honor to productive work.
23. The society in general gives honor to economically productive people, companies, inventions, and careers.
24. The society’s business owners and workers in general view their companies primarily as means of providing customers with things of value, for which they will then be paid according to that value.
25. The society in general places a high value on savings in contrast to spending.
26. The society in general believes that mutual gains come from voluntary exchanges, and therefore a business deal is “good” if it brings benefits to both buyer and seller.
27. The society in general values knowledge from any source and makes it widely available.
28. The society in general values a highly trained work-force.
29. The society in general assumes that there must be a rational basis for knowledge and recognized channels for spreading and testing knowledge.
30. The society in general demonstrates a humble willing-ness to learn from other people, other nations, and members of other religions.
31. The society in general believes that the purpose of government is to serve the nation and bring benefit to the people as a whole.
32. The society in general believes that government should punish evil and promote good.
33. The society in general values patriotism and reinforces a shared sense of national identity and purpose.
34. The society in general counts family, friends, and joy in life as more important than material wealth.
35. The society in general counts spiritual well-being and a relationship with God as more important than material wealth.

Intrarea triumfală în Ierusalim

De ce este Intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim un eveniment atât de important?

Toți evangheliștii au scris despre acest eveniment. A fost profețit cu sute de ani în urmă. Întreaga cetate a fost pusă în mișcare și fiecare zicea „Cine este Acesta?”. O mare mulțime de oameni își așternea hainele pe drum, alții tăiau ramuri din copaci și le presărau pe drum și strigau: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana, în Cerurile prea Înalte!”.

Cu ce poate fi comparat acest eveniment?

Poate fi comparat cu izbăvirea poporului Israel din Egipt când, peste 600.000 de oameni au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta și la stânga lor? (Exod 14)
Poate fi comparat cu ziua în care David aduce chivotul Domnului la Ierusalim jucând din răsputeri înaintea Domnului și înaintea a peste 30.000 de căpetenii ale lui Israel prezente la acest eveniment? (2 Samuel 6)
Poate fi comparat cu ziua în care Solomon a terminat de construit Templul, chivotul legământului Domnului a fost adus în locul Prea Sfânt și Slava Domnului a umplut Casa? (1 Împărați 8)
Poate fi comparat cu alegerea noului Papa Francis din anul 2013 când fumul alb a ieșit pe coșul Capelei Sixtine din Vatican?
Poate fi comparat cu Jocurile olimpice de la Soci din 2014 când flacăra olimpică a intrat în arenă?

Poate fi comparat, dacă ne gândim la numărul de oameni care au fost prezenți la aceste evenimente, dar nu poate fi comparat cu nici un alt eveniment dacă ne gândim la semnificația și impactul acestui eveniment unic: Intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim.

Profetul Zaharia vorbește despre importanța și semnificația acestui eveniment astfel:

Strigă de bucurie popor al Ierusalimului!
Împăratul tău vine la tine!

• Neprihănit
• Biruitor, aduce salvarea
• Smerit, călare pe un măgar
• Va vesti pacea
• Va domni până la marginile pământului

Imaginați-vă acum că Obama, președintele Statelor Unite

• Ar intra în Washington smerit, călare pe un măgar, nu zburând cu Air Force One
• Ar anunța salvarea tuturor Americanilor care sunt săraci, bolnavi, în închisoare sau bătrâni aproape de moarte
• Ar anunța pacea cu Rusia, Coreea de Nord și cu toate națiunile pământului pentru totdeauna
• Ar extinde granițele țării până la marginile pământului

Cum ar fi primit un astfel de președinte? Probabil că la fel! Dar nu este posibil! Lumea nu a cunoscut un așa Conducător!

Majoritatea Împăraților pământului:

• sunt Nedrepți
• sunt Asupritori, se impun prin forță
• sunt Mândri
• declară război popoarelor inamice
• sunt limitați de granițele țării pe care o conduc

Lumea nu a cunoscut un așa Împărat ca cel care intrat triumfal în Ierusalim în acea zi.

De aceea mulțimea striga: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului! Osana, în cerurile prea înalte!”

De aceea mulțimea își așternea hainele pe drum în fața Lui, iar alții tăiau ramuri din copaci și le presărau pe drum.

În mijlocul acestei mari sărbători, în timp ce mulțimea îl aclama, Isus plânge pentru cetate! (Luca 19)

„Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile, cari puteau să îți dea pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi!”

Și într-adevăr mulțimea nu a cunoscut! Agenda lor era diferită de agenda lui Isus! Și Isus și mulțimile voiau salvarea oamenilor și pacea globală. Dar modul în care voiau să ajungă acolo era diferit.

Mulțimea voia răscoală, răzbunare, folosirea forței, a armatelor de îngeri, îndepărtarea imediată a robiei romane și instaurarea Împărăției lui Dumnezeu peste toate națiunile!

Isus a ales să sufere, să-și iubească vrășmașii, să-i ierte și să moară pe cruce pentru asta!

Acest lucru îl face să fie dușmanul mulțimilor! După cinci zile mulțimea își schimbă atitudinea față de Isus și strigă: „Răstignește-l!”

Din perspectiva majorității celor prezenți la eveniment, Intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim a fost un eșec!

• După cinci zile Isus este crucificat
• Romanii continuă să stăpânească peste poporul Israel și în anii 70 Ierusalimul a fost distrus complet

Unde este acest Împărat victorios? Unde este salvarea pe care el a adus-o? Unde este pacea pe care El a proclamat-o? Unde este Împărăția Lui extinsă până la marginile pământului? Planul lui Dumnezeu a eșuat?

Poate te întrebi acest lucru astăzi când lupți cu răul încă prezent în lume: sărăcie, boală, respingere, moarte.

Vestea bună, astăzi, este că Isus a Intrat Triumfal în Ierusalim și a instaurat Împărăția Lui pe pământ ca și în cer!

De multe ori în istorie Dumnezeu a vizitat poporul său și Gloria Sa a fost vizibilă!

• La muntele Sinai, când poporul auzea tunetele și vedea flăcările muntelui, care fumega.
• În pustie, într-un stâlp de foc noaptea și un nor ziua.
• În Ierusalim, când Solomon a terminat Templul și slava Domnului a umplut Casa.

Dar în acea zi El a intrat triumfal în Ierusalim și a ales să rămână cu poporul Său pentru totdeauna. Să extindă granițele Împărăției Lui începând din Ierusalim și până la marginile pământului.

Poți tu să vezi Gloria lui Cristos cel smerit, călare pe un măgar?
Poți tu să vezi Gloria lui Cristos cel crucificat și înviat a treia zi?
Poți tu să vezi Gloria lui Cristos înălțat la cer la dreapta Tatălui?
Poți tu să vezi pe Duhul Sfânt ducând mai departe lucrarea pe care Cristos a început-o pe pământ astăzi?
Poți tu să vezi Împărăția Lui care se extinde până la marginile pământului?

Dacă da, te invit să te Închini Lui, să cânți și să te bucuri strigând:
„Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului! Osana, în cerurile prea înalte!”